26 decembrie 2013

26 decembrie 2013

–          Ne-am obişnuit să mâncăm mult de sărbători, să tot mâncăm până când nu mai putem. Mă-ntreb dacă asta este o traumă rămasă, perpetuată cumva în inconştientul colectiv şi se datorează foametei, ori postului de dinaintea sărbătorilor religioase sau pur şi simplu istoriei sărbătorilor greceşti, romane, egiptene şi de care vor mai fi fost ele.

–          Şi eu m-am întrebat de ce este asociată mâncarea cu sărbătoarea, de ce sărbătorirea oricărui eveniment presupune şi existenţa unui festin. De ce nu este asociată doar cu dansul, de pildă? Mi se pare că punem atât de mult preţ pe mâncare, atât de multă energie consumăm pentru a produce mâncarea asta care, până la urmă, ne poate chiar împiedica să ne simţim bine, să ne bucurăm cu-adevărat.

–          Cred că este una dintre grijile creierului de mamifer. Probabil că neliniştea, agitaţia, stresul de dinaintea unei sărbători dereglează echilibrul endocrin şi activitatea talamusului se dă şi ea peste cap. Pofta şi foamea se manifestă cu precădere în perioadele de nelinişte, la majoritatea oamenilor manifestându-se aşa. Tulburările de apetit în sens invers, adică lipsa senzaţiei de foame sau a nevoii de a mânca se manifestă şi ele, dar într-o proporţie mai mică. De-aia se şi îngraşă oamenii când sunt supuşi unei activităţi intense care îi nelinişteşte, care le creează tensiune, îngrijorare…

–          Cu alte cuvinte o sărbătoare a devenit – sau aşa a fost dintotdeauna – un motiv de stress?… Ce sărbătoare mai este asta? A sărbători înseamnă a manifesta admiraţie şi bucurie faţă de ceva, pentru ceva sau pentru cineva. Plini de bucuria cauzată de un eveniment sau de o persoană, ne dorim a o exterioriza, suntem prea plini de ea, aşa că simţim nevoia de a o împărtăşi. Nu de a o consuma sau a o sufoca in mâncare.

–          Poate c-am uitat să ne bucurăm sau cum să ne bucurăm. Deşi, dacă ne luăm după desenele romane sau egiptene, observăm mesele incărcate de mâncăruri şi fructe ce concretizau cine ştie ce victorie. De fapt, cred că am ajuns să asociem viaţa cu mâncarea. Alergăm, muncim până nu mai putem ca să avem mâncare, ca să trăim.

–          Ca să funcţioneze corpul, nu neapărat ca să trăim. Corpul poate funcţiona şi cu mult mai puţin. Ca să nu mai spunem de exemplul celor care se hrănesc cu energia din aer, cu prana!…  Mai e mult până când omul va înţelege căt de puţin îi este necesar din tot acest complex de produse după care aleargă, pentru care aproape că îşi dă viaţa pentru a le avea! Mai e mult până să ajungă să înţeleagă cu-adevărat energia ce este, să gândească în felul ăsta, să treacă în paradigma fizicii energiei.

–          Poate că nu mai este chiar aşa de mult. S-au făcut uriaşe salturi în toate domeniile ştiinţei. S-au etalat public atâtea mari descoperiri despre rezonanţa magnetică, despre conexiunea sistemelor şi comunicarea dintre câmpurile de informaţii, despre undele cerebrale şi capacitatea lor de a modela rezonanţa câmpului fizic si eteric… Poate că nu mai e aşa de mult până când ne vom hrăni cu carne produsă artificial, tot aşa cum s-a creat şi mediul artificial pentru dezvoltarea unui embrion. Dacă ne uităm cu o mie de ani în urmă, ori poate doar cu cincisute de ani, putem spune că suntem ca de pe altă planetă.

–          Da, poate că suntem extratereştrii la care visau oamenii de-atunci. Comunicăm la distanţe uriaşe, putem vedea în cer, putem transforma fierul şi orice alt metal intr-un timp foarte scurt, avem arme care pot ucide la distanţă, putem dărâma orice zid, al oricărei cetăţi, scoatem din pământ tot felul de lucruri pe care le folosim apoi pentru a ne deplasa nu folosind cai, ci maşinării din fier care aproape că zboară, ba chiar şi zboară… Cam ce-ar fi putut crede un soldat luptător în cruciadele creştine dacă ar fi văzut trecându-i pe deasupra capului un Airbus 380 sau cine ştie ce avioane speciale militare? N-ar fi zis că sunt din altă lume, că sunt nave extraterestre?

–          Hahaha… da, cam aşa cred c-ar fi zis! Da’ eu zic să mai vorbim şi mâine, că am mâncat cam mult în seara asta şi m-a luat somnul!

–          Vezi, şi mai zici că ai nevoie de mâncare pentru a avea energie! Când colo, ia uite câtă energie consumă corpul pentru a digera tot ce indesăm noi în stomac!

–          Corect! Hai, somn uşor şi noapte binecuvântată!

–          Binecuvântată să fie! Şi noaptea şi ziua!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s