28 decembrie 2013

28 decembrie 2013

–          Depinde de calea pe care ai ales-o. Dacă ţi-ai ales o cale, e bine să mergi pe ea până la capăt. Altfel nu vei putea ajunge la capăt.

–          Adică nu voi ajunge la iluminare dacă nu parcurg toată calea pe care sunt? Şi dacă nu este calea cea potrivită?

–          Când vei ajunge la capătul ei, vei constata că nu te-a condus acolo unde doreai să ajungi.

–          Păi, şi-atunci, dacă îmi dau seama de asta când sunt pe la jumătatea drumului, nu pot să ies de pe el şi să mă duc pe altul? Sunt obligat să merg în continuare doar aşa, ca să constat la sfârşit că da, ştiam că nu mă va duce la destinaţia dorită?… De ce?

–          Calea aleasă este însăşi destinaţia.

–          Cum adică?

–          Să spunem că tu ai ales, cu toată claritatea, cu tot sufletul, cu toată puterea şi voinţa ta, să realizezi acest ţel, să fii iluminat. Atunci, orice drum ce ţi se arată este unul care îţi va folosi pentru atingerea ţelului tău. Uneori, este un drum fals, însă datorită lui vei învăţa să fii atent când faci o alegere, vei învăţa să deosebeşti falsul de adevărat, minciuna de adevăr. Să spunem că alegi o tehnică sau o şcoală sau un maestru. Până când nu ajungi să stăpâneşti tot ceea ce conţine acea tehnică, până când nu ajungi să fii acel maestru, nu vei putea merge mai departe. Pentru că sunt tot felul de maeştri în ziua de azi, tot felul de persoane care se denumesc maeştri, este mult mai greu, mult mai anevoioasă alegerea. Dar dacă ai fost tentat, ai fost atras de unul, atunci acela este un aspect al tău şi ar trebui să stai lângă el până când ajungi să-l cunoşti, să-l recunoşti, să te recunoşti in el, să fii el. De-abia după aceea poţi creşte mai sus de el.

–          Bine dar sunt şi falşi maeştri! Ce fac, trebuie să devin un fals maestru şi eu?

–          Dacă asta e calea ta, dacă aşa poţi învăţa mai bine, dacă asta ai ales, atunci asta faci.

–          Nu mi se pare corect! De ce să irosesc timpul dacă am descoperit la un moment dat că am ales greşit? De ce să nu mă detaşez atunci când descopăr asta?

–          Dacă ai descoperit şi ţi s-a descoperit, dacă realitatea ţi-a dovedit, atunci înseamnă că ţi se permite să mergi mai departe. Adică, ai înţeles falsitatea ta şi alegi să ieşi din ea. Oglinda pe care ţi-ai pus-o în faţă nu-şi mai are rostul. Asta inseamnă că ai ajuns la capătul acelui drum.

–          Ah, ok! Aşa mai înţeleg. Credeam că trebuie să rămân în continuare până la sfârşitul vieţii pe-un drum despre care ştiu, am înţeles că nu mă va duce la iluminare.

–          Pentru unii chiar aşa şi este. De-abia la sfârşitul vieţii pot descoperi adevărul. Mulţi dintre aceştia confundă devotamentul cu adevărul, şi uită că orice maestru este în primul rând un om. Dar sunt şi mulţi oameni care sar de pe un drum pe altul, înainte să cunoască adevărul. Ei caută doar să-şi împlinească aşteptările, să-şi satisfacă orgoliul sau plăcerile. Aceştia fug, de obicei, de pe o cale atunci când ea le arată bubele, petele, slăbiciunile, lucrurile pe care le au de îndreptat.

–          Da, am întâlnit foarte mulţi oameni care au făcut tot felul de şcoli. Mulţi cred că acumulând informaţii din cât mai multe şcoli vor ajunge mai repede.

–          Cred că mulţi dintre aceştia nu-şi doresc, nu şi-au ales in mod conştient realizarea sinelui. Ei doar caută să-şi găsească temporare satisfacţii şi explicaţii pentru nevoile curente. Este foarte important momentul pornirii, momentul conştientizării drumului pe care il avem de parcurs. E simplu să copiezi şi să-ţi adaugi sintagme, credinţe ale altora dar care îţi convin, îţi satisfac ba nevoia de a fi în rând cu restul, sau de a fi în pas cu moda, ba îţi servesc pentru rezolvarea cine ştie cărei probleme din cotidian. Puţini sunt cei care ştiu către ce se îndreaptă.

–          Asta e adevărat. Dar cum poţi şti că te îndrepţi spre iluminare la început, de exemplu, atunci când porneşti doar cu întrebarea “de ce mă aflu aici”?

–          Atunci este posibil să nu ştii. Dar pe măsură ce treci prin tot felul de situaţii-răspuns, pe măsură ce îţi menţii interesul şi atenţia asupra acestui scop, pentru aflarea răspunsului la această intrebare, cu siguranţă vei întâlni din ce în ce mai multe persoane, invăţături şi experienţe care te vor lămuri. Important este momentul primei intenţii. Aceea se lansează ca o rachetă in univers. Iar universul o vede, o salută, o ajută să plutească, să zboare, să ajungă la destinaţia înscrisă pe bordul ei. Călăuzirea este continuă.

–          Da, dar sunt multe momente in care nu ştii dacă ceea ce înţelegi tu a fi călăuzire este real, este autentic. Te indoieşti şi chiar te blochezi atunci când îndoiala asta pune stăpânire pe tine.

–          Indoiala face parte din drumul cu cele două margini. Care este marginea opusă îndoielii?

–          Încrederea?

–          Şi cum avem noi încredere? Cum se formează increderea? Nu din experienţa directă, nu prin verificare? Nu prin supunerea situaţiei, învăţăturii, persoanei marelui test: adevărat sau fals? Poţi să ştii că un lucru merită încrederea ta dacă nu l-ai verificat în mod real?

–          Bine, dar nu putem să verificăm oamenii, încrederea pe care o acordăm oamenilor este mai degrabă o alegere empatică şi raţională. Nu putem spune că-i punem la teste pe oamenii in care avem încredere.

–          Chiar dacă nu-i punem noi, în mod voit şi conştient la teste, dar realitatea îi va testa ea însăşi pentru noi, cu-atât mai mult cu cât noi am ales să mergem pe această cale. Atunci când, aşa cum ai spus, în mod intuitiv alegem să avem încredere intr-o persoană – şi poate că aceea este un partener de evoluţie spirituală, un partener de drum pentru noi, cel puţin temporar – atunci acea persoană se va dovedi demnă de încrederea noastră atâta vreme cât ne este nouă necesar. Ceea ce pare a fi un adevăr venit din lumea invizibilă a spiritului, trebuie să se verifice în lumea vizibilă pentru a fi un adevăr complet.

–          Bine, şi-atunci, Dumnezeu?… Cum se verifică Dumnezeu in lumea vizibilă?

–          La această intrebare va trebui să-ţi răspunzi singur. La revedere! Pe data viitoare!

–          Oh… la revedere! Mulţumesc.

©danielamariamarin

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 28 decembrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s