29 decembrie 2013

29 decembrie 2013

–          Mi-aş dori, dacă se poate, să-mi răspunzi la o intrebare care mă chinuie de mult timp.

–          Ţi-ai dori sau eşti sigur că-ţi doreşti?

–          Nu, adică, da, sunt sigur că-mi doresc.

–          Nu sau da?

–          Da

–          “Dacă se poate” să-ţi răspund depinde foarte mult de intrebarea ta. Dacă spui că te chinuie, atunci este cazul să nu mai fii chinuit, aşa că, întreabă-mă.

–          Cine eşti tu?

–          Ca să scurtăm puţin, o să-ţi spun aşa: cine-eu, ce-nimic şi orice, de ce-pentru că sunt, cum-dinamică şi rezonanţă, când-acum. Eşti mulţumit de răspuns?

–          Da, adică nu. Adică da şi nu, adică voiam să ştiu a cui încarnare eşti tu?

–          Hahahhahahaaa….

–          De ce râzi?

–          De-ntrebare, bineînţeles!

–          De ce?

–          Uite, să spunem că ţi-aş menţiona unul din numele şi personalităţile prin care spiritul s-a manifestat în viaţa terestră. La ce ţi-ar folosi ţie această informaţie? Cu ce te-ar ajuta pe tine acum?

–          Cred că mi-ar da mai multă încredere.

–          Bun! Ce zici, ce încredere îţi dă numele de Iamandi Popesco?

–          Hm! Râzi de mine?

–          Nu! De ce-aş râde? De ce crezi tu că spiritul s-ar limita să trăiască doar experienţe fabuloase, să aibă vieţi renumite, să se scalde în personalităţi regale sau maeştri renumiţi? Cum ar putea să acopere imensa paletă a experienţelor dacă s-ar incarna doar în maeştri şi în regi sau impăraţi? Cum ar putea ajuta spălătoresele din secolul XVII, de exemplu, care nu aveau acces la învăţăturile unui maestru sau ale unui profesor? Sau crezi că numai bărbaţii trebuie să aibă acces la învăţături?

–          Ah, nu! Probabil că bărbaţii au avut capacitatea de a fi învăţători mai mult decât au avut-o femeile.

–          Sau decât li s-a permis lor. Dar poate că bărbaţii au avut nevoie să primească învăţături mai mult decât femeile şi de-aceea au existat şi au fost recunoscuţi doar profesori bărbaţi?

–          Ei, nu m-am gândit la asta! Dar, da, pare să aibă sens. Într-o lume patriarhală in care femeia nici nu prea avea drepturi, ar fi fost chiar imposibil.

–          Spiritul care s-a întrupat în Iisus a ales să locuiască un corp ce se cunoştea a fi fost născut dintr-un tâmplar. Se adresa pescarilor şi oamenilor simpli, deopotrivă femei şi bărbaţi. A cui încarnare crezi că a fost el?

–          Nu ştiu. Adică aici nu ştiu dacă s-a pus problema aşa… El spunea că era fiul lui Dumnezeu.

–          Cum pe toţi îi îndemna să se ştie a fi! Ba mai mult, spunea că El era una cu Tatăl Său, care era una cu Tatăl tuturor.

–          Mda.

–          Eşti de acord?

–          Da, adică nu ştiu. Nu ştiu cum să înţeleg treaba asta, că dacă mă gândesc că suntem toţi fiii lui Dumnezeu şi că toţi suntem una cu Dumnezeu, nu-l mai pot accepta pe Dumnezeu. Nu în lumea asta, în atâtea expresii, în atâţia fii urâţi, răi, capabili de crime oribile, de cruzime… Nu pot, îmi pare rău. Intr-un astfel de dumnezeu eu nu pot să cred.

–          Dar crezi într-un singur Dumnezeu?

–          Da, cred că există o unitate, un singur Dumnezeu care veghează tot ceea ce este. Dar nu pot să cred că fiecare întrupare, fiecare corp uman este Dumnezeu. Imi pare rău, dar asta nu pot să cred.

–          Crezi că aceste întrupări, cele care nu-ţi plac, sunt ale altui spirit?

–          Da, cred că sunt ale Satanei.

–          Şi-atunci înseamnă că Dumnezeu are un opus, un spirit la fel ca El dar opus lui, un inamic. Şi-atunci, nu mai e singur. Nu mai este doar unul. Deci nu crezi într-un singur Dumnezeu.

–          Ba da!

–          Tocmai ai spus că faci o diferenţă clară, faci o distincţie între sufletele întrupate din Dumnezeu şi suflete întrupate din satana.

–          Of!… Da… nu ştiu. Eu nu pot să cred altfel. Poate că unele suflete sunt întrupate din partea femeiască a lui Dumnezeu şi altele din partea bărbătească. Că doar aşa ne spune Geneza, nu? Că Dumnezeu a zis să facă om după chipul şi asemănarea sa, parte femeiască şi parte bărbătească!

–          Şi cum Eva a fost de vină pentru gustarea luată din Pomul Cunoştinţei Binelui şi Răului, atunci ea, păcătoasa, a devenit satana în opoziţie cu Dumnezeu, nu?

–          Poate. Nu ştiu.

–          Şi-aşa a rămas să fie, blestemată chiar de Dumnezeu, să fie dominată de bărbat şi să nască in chinuri. În schimb, blestemul făcut şarpelui zicea că nicidecum să nu-l omoare sau să-l facă cineva să dispară de pe Pământ, căci de şapte ori şapte va fi lovit de blestem acela care va incerca. Păi, dacă vrei să cauţi un dumnezeu care nu e rău, nu blesteamă şi nu bagă ură şi zâzanie între oameni, trebuie să-l cauţi dincolo de cuvinte şi de cărţi. Dacă acela s-a perpetuat şi s-a exprimat pe sine prin toate urâciunile ce nu-ţi plac ţie, atunci poate că tu cauţi altceva. Dincolo de geneză, dincolo de programul ăsta manifestat prin înscrisuri, scripturi, vechi şi noi, stau iubirea şi frumuseţea şi bunătatea manifestate de Iisus. El asta a predicat, nu ură, nu rasism, nu duşmănie, nu bârfă, nu invidie şi răutate. Iisus era Una cu Acest Tată, un Tată al Iubirii, al Adevărului, al Bunătăţii, nu cu unul al minciunii, al răutăţii şi cruzimii.

–          Şi-atunci, ceea ce scrie în Vechiul Testament, în Geneză, nu e adevărat?

–          Ai incercat să pui cap la cap logic toate versetele? Ai încercat să înţelegi unde sunt oamenii creaţi în ziua a şasea şi de ce apare sau ce este Adam? De ce face diferenţieri şi mai ales de ce aşteaptă Dumnezeu ofrande de la Cain şi Abel? Acel arhitect-inginer genetician care rulează şi azi programele cu-atâta pricepere, nu este acelaşi cu Dumnezeul-Tată la care se referă Iisus, acela la care este, într-adevăr, foarte greu de ajuns, nu pentru că te-ar mânca sfinţii pe drum, ci pentru că niciun fir de răutate, nicio scamă de urât nu poate fi ascunsă, şi nu poţi trece prin acea barieră până când nu te-ai dezbărat şi nu te-ai curăţat de tot ceea ce ai moştenit fără să vrei.

–          Şi-atunci, ce spui? Există Dumnezeu Adevărat şi un dumnezeu fals?

–          Există un dumnezeu pentru fiecare. După cum îi este credinţa omului, aşa îi este şi dumnezeul. După cum aspiră la un model, aşa va deveni omul. Mintea lui aspiră, căci de suflet nu prea are habar şi-a fost invăţat să-l încredinţeze altora. Dumnezeu nu-ţi cere nimic, nu te forţează, nu se târguieşte cu tine. Cine se târguieşte cu tine şi-ţi cere, nu e Dumnezeu cel Viu şi Adevărat, nu este Adevărul şi Viaţa, ci chiar opusele lor în această lume duală. Doar trecând prin ea, ajungând dincolo de ea poţi înţelege spiritul ce eşti. Şi-atunci, nu va mai conta haina în care te-ai îmbrăcat acum sau altădată. Căci totul are un rost al lui în fiecare trup, în fiecare costum pe care îl îmbraci pentru a-ţi servi împlinirii rostului. Şi pentru că şansa se oferă oricui, pe orice nivel de conştiinţă, vor exista suflete ce vor locui în trupuri de tâmplari, ori de medici, ori de croitorese, la fel de maestre ca şi sufletele care se îmbracă în trupuri de profesori, învăţaţi sau filosofi. Meditează asupra scopului, nu asupra persoanei. Noapte bună!

–          Noapte bună! Şi mulţumesc!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s