30 decembrie 2013

30 decembrie 2013

–          Se poate trăi în singurătate?

–          De ce nu?

–          Bine, dar dacă nu mai ai martori, nu mai ai persoane cărora să le ceri şi să aştepţi de la ele o reacţie la existenţa ta, la acţiunile şi vorbele tale, nu înnebuneşti? Cine te mai reflectă, cine îţi mai dă sens pentru a exista?

–          Dacă te gândeşti la asceţi, la cei care s-au retras din lume şi stau prin păduri, prin grote, prin munţi, chiar ascunzându-se de oameni, ştii că aceştia s-au retras pentru a-l găsi pe Dumnezeu, pentru a-l trăi pe Dumnezeu,  pentru a elimina orice distragere din calea lor spre desăvârşire.

–          Bine, şi cine le mai poate verifica, cum îşi pot verifica gândurile, credinţele, adevărurile?

–          Dacă te aştepţi să-ţi verifici un adevăr prin altcineva, printr-un alt om, te afli încă departe de înţelegerea rostului vieţii tale, departe de recunoaşterea conştienţei ce eşti. Să nu te duci în singurătate, că nu eşti pregătit.

–          Nu mă gândeam să mă duc în singurătate, dar mă simt aşa, de-o vreme, cumva însingurat. Nu-mi mai vine să mai ies in lume, să mai vorbesc… simt nevoia să tac, să stau liniştit, eu cu mine. Eu m-am retras din lume, eu mă izolez. Şi chiar şi-atunci când nu-mi convine singurătatea, când mi-ar prinde bine să ies la o plimbare cu un prieten, mă gândesc cu cine mi-ar plăcea să ies, şi parcă nu mai e nimeni potrivit. Parcă nu mai rezonez cu nimeni.

–          E o etapă. O etapă absolut necesară. Această retragere din lume te ajută să te desprinzi dintr-un palier, să te cureţi, să te aduni, să te aşezi în următorul nivel, să intri în următoarea paradigmă. Acolo, este posibil, într-adevăr, să nu mai poţi rezona cu vechii prieteni, este posibil să fii singur o perioadă. Dar atunci când eşti cu Dumnezeu, nu mai eşti singur niciodată. Iar atunci când eşti în Dumnezeu, asemenea întrebări nu se mai nasc.

–          Bine, dar de când am început drumul ăsta spiritual, m-am îndepărtat de aproape toţi prietenii! O să rămân chiar singur?

–          Ţi-am spus, nu ar trebui să te mai simţi, nici să te gândeşti la singurătate dacă ai cunoscut iubirea, dacă ai trecut prin experienţa recunoaşterii luminii ce eşti.

–          Da… nu ştiu, dar în momentele astea, când toţi se agită să meargă la petreceri de revelion, când tot ceea ce-şi doresc este să nu fie singuri, să se distreze, să se sărute la miezul nopţii sub vâsc… mă uit, aşa eram şi eu, şi-acum?… o să stau singur acasă şi-am să mă întreb dacă nu sunt, totuşi, anormal, dacă nu cumva starea asta este mai degrabă o boală, o depresie…

–          De ce crezi că oamenii singuri ar trebui să fie deprimaţi sau depresivi? De ce trebuie să iei modelele altora drept etalon? Dacă ţie îţi doreşte inima să fii de revelion împreună cu alţi oameni, să te distrezi într-un grup, exact asta poţi face.

–          Păi, asta e, că nu prea mai pot să mă distrez. Nu mai pot râde la glumele lor, nu mai pot bea şi mă simt chiar foarte ciudat să mai stau în prezenţa unora care s-au îmbibat în alcool, nu-mi mai găsesc locul şi rostul.

–          Este o etapă, ţi-am spus. Ca orice etapă, are un sfârşit. Dacă acum trăieşti această etapă şi vei face revelionul singur, de ce crezi că nu ai şansa să te distrezi, să te simţi bine, să fii bucuros tu cu tine?

–          Se bat cap în cap ideile mele despre iubire, bucurie, oameni. Am senzaţia că totuşi, ar trebui să existe lângă mine cineva, să nu-mi încep anul nou singur. Ştiu că e o superstiţie, de-aia am şi spus că se încă se bat cap in cap.

–          Dar să-ţi începi anul nou cu tine, bucurându-te de tine, cu tine, iubindu-te pe tine sau altfel spus, avându-l drept martor şi partener pe Dumnezeu, nu crezi că ar fi o experienţă nouă pe care merită s-o încerci, mai ales in acest context?

–          Da, aşa e. Ar fi o experienţă cum n-am mai avut. Sper să nu mă simt vinovat sau victimă la un moment dat.

–          Nu te vei simţi dacă vei alege în mod conştient asta. La nivelul la care ai ajuns, o alegere conştientă ar trebui să nu mai nască asemenea reacţii.

–          Aia e, că nu ştiu la ce nivel am ajuns! Nu ştiu pe unde sunt şi dacă mai sunt şi alţii ca mine, dar sigur nu-s prin preajma mea. Iar când văd că toţi sunt altfel, că toţi aleargă disperaţi departe de ei înşişi, aleargă să se dizolve în mulţime, fug de responsabilitatea asta, încă am momente în care mă indoiesc dacă ceea ce am pornit să fac îmi este de folos în lumea asta.

–          Din îndoială se dezvăluie credinţa. Nu-ţi rămâne decât să verifici. Să-ţi asumi curajul de a trăi întâlnirea cu tine, curajul de a petrece revelionul cu Dumnezeu. Ca să nu mai vorbim despre faptul că în realitate, nu se petrece nimic spectaculos. Acest calendar şi această zi n-are nicio legătură cu natura, cu astronomia, cu nimic. Este un eveniment prin care oamenii sunt împinşi să mai cheltuiască, să se mai îndatoreze, să-şi mai adauge greşeli, gânduri de invidie sau ură, bârfe, răutăţi… Face parte tot din acţiunile sistemului. Cu cât mai multe evenimente, cu-atât mai multe cheltuieli aiurea, zale în plus în lanţurile puse în jurul oamenilor.

–          Oh! Da! La asta nu m-am gândit! … Acum chiar că m-am liniştit! Mulţumesc!

–          Cu plăcere!  Îţi doresc petrecere frumoasă!

–          Asemenea!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

4 Responses to 30 decembrie 2013

  1. childagain says:

    Singurătatea e un dar, atunci când e dorită și asumată. Chiar și de revelion !
    E chiar o bucurie să te aduni, să fugi de cacofonia trăirilor mundane, și care nu îți mai spun nimic.

    Dar desigur, contează și în ce scop, sau pentru ce motivație, ne asumăm singurătatea. Pentru Dumnezeu, sau pentru noi-înșine ? Pentru că vrem să urcăm o treaptă, sau pentru că, pur și simplu, așa ne simțim noi bine, și lumea nu mai are prea multe să ne ofere ?
    E o diferență subtilă, la care nu m-aș fi gândit acum câțiva ani. Și totuși, chiar și dacă o vrem pentru noi-înșine, asta înseamnă că ne-am schimbat, că am intrat în alt registru. Poate că îl căutăm pe Dumnezeu la modul subconștient, pentru că lumea nu ne mai spune mare lucru. .

    Mulțumim pentru prilejul de meditație, și un An bun !

    Like

    • An Bun, Senin si Bucuros! Multumesc pentru comentariu. Binevenit! Intr-adevar, nuantele creeaza diferente destul de mari, ba chiar paradigme diferite. Sa fii in lume, dar sa nu fii din ea e treaba de apostol. Si stim cu totii ca n-au avut o viata prea usoara.
      Identificarea cu persoana si lumea in care si pentru care exista aceasta persoana, eul social, ne ia cel mai mult timp. Cand gindirea-credinta s-a mutat in spirit, fiind IN Dumnezeu, nu se mai naste intrebarea. Putem fi singuri sau in multime, in functie de ce alegem, fara sa ne mai deranjeze multimea, fara sa ne mai deranjeze singuratatea, asa cum este ea inteleasa la nivel general si social. Dar este ok sa fii singur, este ok sa fii altfel decit norma, decit “lumea”, nu? Daca se naste dorinta de a nu fi singuri, ne vom bucura de orice companie. Macar si pentru o vreme, poate nu chiar mult timp, caci nu e usor sa fim o fintina arteziana in fiecare clipa cita vreme avem un corp limitat.
      Daca avem un atasament fata de o anumita companie omeneasca, iar prezenta sa nu este posibila, atunci se poate sa ne simtim frustrati sau tristi sau singuri si asta s-ar numi fuga. Dar atunci inseamna ca inca nu suntem IN Dumnezeu sau macar ca am alunecat temporar, ne-a furat valul.Valul trece, noi ne revenim, ne dezmeticim, invatam lectia si data viitoare vom fi mai prevazatori. Pina cind vom deveni adevarati surferi. Ne vom folosi de valuri pentru a ne inalta. Vom invata cum sa mergem pe apa!
      Cu recunostinta,
      Daniela

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s