1 Ianuarie 2014

1 ianuarie 2014!

–          La Mulţi Ani! Un An Nou mai bun şi mai frumos!

–          Mai frumos ca cine?

–          Mai frumos ca Făt-Frumos!

–          Adică, basme!

–          Basmele sunt frumoase şi învăţătoare!

–          Da, ăsta cu Făt-Frumos ne spune că modelul perfect este bărbatul frumos, deştept, curajos şi viteaz. Restul bărbaţilor sunt zmei. Pe ei nu-i vrea nimeni. Pe ei îi urăşte toată lumea.

–          Nici n-a început bine anul şi-ai început cu arţagul?

–          Ce arţag? Ce cuvânt e ăsta? De unde l-ai scos, de la naftalină? Vezi c-am intrat în 2014, nu în 1014! Poate arţarul, asta încă mai cunoaştem, de la siropul pentru clătite.

–          Bine, eu îţi doresc să te poţi bucura, de orice, chiar şi de faptul că eşti arţăgos. E şi asta o bucurie. Sigur că ţi-ar prinde mai bine să te bucuri că eşti frumos, şi deştept, şi curajos, şi viteaz, şi sănătos şi capabil să te bucuri dacă vrei.

–          Aşa da, mai vii de-acasă!

–          Nu, că vin de la plimbare.

–          Tu te plimbi de revelion?

–          De ce nu m-aş plimba? Chiar mi-era dor să mă plimb. M-aş fi dus până la mare, dar e prea ceaţă şi prea lung drumul. Şi-apoi, tot în maşină, tot în maşină… Voiam să mai schimb şi eu tiparele astea. Să fac şi altceva decât fac de obicei. Văd că şi tu ai ales să faci la fel, nu?

–          Eu am ieşit cu câinele, slavă domnului! Am mai scăpat de gura soacră-mii şi a nevesti-mii. Şi de televizorul ăla, că m-au înnebunit. “Ia uite ce rochie şi-a pus aia, ia uite ce dezbrăcate sunt alea”… una intruna! Copiii s-au retras la calculator, eu… bine c-avem câine!

–          Hei, vecine, alţii n-au familie şi-şi doresc, dumneata ai şi parcă nu-ţi prea place. Vezi cum e omu’? Când are, e rău, când n-are, e rău. Adevărul este că ne-a cam pierit cheful de sărbătoare. Poate e prea multă oboseală acumulată, prea multă uzură. Dar tot noi trebuie să facem ceva ca să schimbăm situaţia asta.

–          Da, că dacă tot aşteptăm să ne-o schimbe alţii, am văzut eu cum o schimbă! Da’ crede-mă, chiar nu mai am timp să caut, să-mi găsesc împăcarea, să-mi găsesc motive de a mă bucura. Poate numai pe drum spre serviciu şi înapoi acasă să mai am timp să mă mai gândesc şi eu la mine. Şi-ăla e luat dacă mă mai sună de-acasă să-mi zică să cumpăr ceva… Eu asta îmi doresc: să am şi eu timp în fiecare zi pentru mine, doar pentru mine. Măcar zece minute!

–          Cere şi ţi se va da! Doreşte-ţi cu adevărat şi ia-ţi acel timp. Nu cred că este vreo problemă. Singura problemă este să-l vrei, să-l ceri, să-l doreşti cu-adevărat.

–          Că bine zici!

–          Uite, şi acum, c-ai ieşit cu căţelul afară, dacă nu mă întâlneai pe mine, erai singur, tu cu tine. Ia, hai că plec, să te las să-ţi începi anul cu aceste prime minute ale tale, doar pentru tine. Să-ţi fie bine şi senin! An Nou Fericit!

–          Asemenea, vecine! Mulţumesc! La Mulţi Ani cu bucurie!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s