5 ianuarie 2014

5 ianuarie 2014

–          Bine-ai venit!

–          Bine te-am găsit!

–          Cum m-ai găsit?

–          Bine!

–          Hahaha… Dar, totuşi, cum m-ai găsit?

–          Am scotocit printre amintiri şi am găsit o urmă. Mi-am amintit totul şi, gata, iată-mă-s! Nu puteam rata ziua asta, nu?

–          Ei, ba da! Orice se poate, nu? Doar tu m-ai învăţat asta.

–          Asta nu s-ar fi putut. Sunt momente pe care nu le poţi rata. Nu te vei mai întâlni niciodată cu ele. Şi nu-mi place să ratez, doar ştii.

–          Da, dar e în regulă şi să ratezi, nu-i aşa, că doar tu m-ai învăţat şi asta.

–          Ce faci acum, faci inventarul lucrurilor pe care le-ai învăţat de la mine?

–          Ah, nu, că nu cred c-aş putea! Doar îmi făcea plăcere să-ţi arăt că încă mai ştiu ce-am învăţat de la tine, că te preţuiesc atât de mult şi că mă bucur să-ţi arăt că sunt bine.

–          Şi eu mă bucur. Şi îţi doresc să te bucuri şi mai mult, în fiecare clipă a noului an, dacă se poate.

–          Chiar în fiecare clipă nu cred că se poate, dar măcar în fiecare zi, cred că se poate.

–          Ceea ce crezi, aia se poate!

–          Ştiu, şi pe-asta am reţinut-o. Am încercat să-mi desfac multe din credinţele mele, dar, Doamne, câte mai sunt!… Nu mi-am imaginat atunci când mi-ai spus cât de mult am de lucru! În fiecare zi descopăr câte ceva, în fiecare zi mi se întâmplă să mă întorc şi să-mi spun: “ia stai, dar dacă privesc altfel, dacă mă-ndrept către momentul ăsta cu dorinţa de a-l vedea bine şi frumos şi folositor, nu cumva voi vindeca tristeţea lui? “ Şi uite-aşa am curăţat o mulţime de lucruri din mintea mea, din trecutul meu, m-am eliberat de-o mulţime de poveri care-mi apăsau fiinţa. Şi-acum şi-ntotdeauna îţi voi fi recunoscător. Nici nu ştiam cât de frumoasă poate fi viaţa.

–          Ei, bravo! Cât mă bucur! Mi-ai făcut un mare dar spunându-mi asta! În loc să-ţi fac eu un dar…

–          Ba, tu mi-ai făcut deja! Faptul că eşti aici, cu mine, azi, e cel mai mare dar.

–          Totuşi, ţi-am adus ceva. Ceva important.  O amintire pe care-ar trebui s-o vindecăm împreună. O amintire ce ne va elibera pe amândoi. Vrei să primeşti darul acesta?

–          Ăăă… da, adică, dacă tu aşa ai considerat, că e potrivit, că trebuie…

–          De ce te temi?

–          Cred că mă tem de amintirea despre care vrei să vorbim.

–          De Iuda?

–          Da.

–          Uite, hai să-ncerci! Poate de data asta vei reuşi să te ierţi.

–          Nu, nu! Nu voi reuşi. Nu pot. Nu vreau să reuşesc. Ah, şi eram atât de bucuros!… Nu, te rog! De ce-ai venit? De ce azi? De ce…

–          Te rog, încearcă să-nţelegi! Câtă vreme tu nu te vei ierta, trădarea ta va rămâne printre oameni. Dacă tu nu vrei să te ierţi, îi condamni pe ei să repete tot ceea ce ai făcut tu. Te rog, incearcă. Azi este un moment foarte potrivit. Unul din acele momente despre care vorbeam mai devreme.

–          Eu ştiu că tu m-ai iertat. Dar eu nu mă pot ierta. Eu nu pot.

–          De unde ştii că nu poţi?

–          Ştiu, că şi numai dacă-mi amintesc mă apucă disperarea, suferinţa, furia…

–          Te temi să intri în suferinţa ta? Te temi că te-ar răpune din nou? Nu mai este posibil. Hai, intră în amintirea asta, şi iartă-te. Apoi, s-ar putea să o poţi şi schimba. Un mare bine-ai face oamenilor dacă ai şi reuşi.

–          Crezi că pot? Crezi că se poate?

–          De-aceea sunt aici.

–          Şi dacă mă pierd? Dacă se va repeta?

–          Dacă rămâi ferm în dorinţa ta de-a vindeca rănile, de-a îndrepta răul, dacă eşti gata să te dăruieşti iertării şi iubirii, vei reuşi.

–          M-am antrenat atât de mult pentru-a ierta, pentru a iubi dincolo de credinţe, dincolo de mine. Dar încă nu sunt sigur c-aş putea.

–          Acum este cel mai potrivit moment. Mâine va fi prea târziu. Şi iar va trebui să aşteptăm. Acum poţi avea încredere în mine?

–          Da. Sper. Da.

–          Atunci, hai! Fii tare şi ţine-te de lumină, umple-ţi pieptul de iubire, şi curăţă trădarea din lume. Tu eşti singurul care poate face asta.

–          Atunci, o fac!

–          Cu Dumnezeu înainte!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s