6 ianuarie 2014

6 ianuarie 2014

–          Mi-am spălat mâinile şi faţa în apa Iordanului, am stat şi-am privit Marea Galilee, împlinindu-mi un vis atât de drag, m-am rugat în Biserica celor Şapte Apostoli, am urcat pe Muntele Tabor, dar nicăieri nu L-am văzut mai clar de cum L-am văzut atunci, deasupra Mării Negre.

–          Îl cauţi în locuri pe unde-a fost cândva ca om sau te cauţi pe tine în locurile-acelea?

–          Poate c-aşa e. Pe mine mă căutam.

–          El este oriunde eşti tu. Oriunde este cineva care-L iubeşte, care îi trimite iubirea sa.

–          Întotdeauna m-am întrebat de ce, în loc să-I tot cerem, să-L tot împovărăm, nu-I dăruim iubirea noastră, seninătatea, bucuria… De ce nu ne gândim la El cu bucurie, nu cu amărăciune sau cu supărare? Eu nu cred că aşa ar fi vrut, să rămână în urma Lui doar nişte adepţi cocoşaţi de-atâta închinăciune. Nu cred c-a spus să-I ridicăm statui şi să-I facem clădiri în care să nu mai aibă loc de-atâta fală.

–          Nici n-a spus aşa ceva. Dar omul nu înţelege sau nu vrea să-nţeleagă că, cu cât urcă mai sus pe piedestal pe Dumnezeu, cu-atât se-ndepărtează de el. Cu cât încearcă să-I facă biserici şi catedrale mai înalte, cu-atât rămâne mai departe de esenţa Lui. Aşa e omul, s-a obişnuit să aibă nevoie de o mare distanţă pentru a iubi, pentru a respecta, pentru a aprecia, pentru a asculta. De-aproape, e prea departe. Prea aproape ca să fie adevărat.

–          Da, îşi aruncă gândul şi credinţa mereu mai departe, undeva în timp şi spaţiu, nicidecum acum şi aici. La fel am făcut şi eu până am avut înţelegerea că totul este în mine şi-n jurul meu dacă aleg să cred asta. Dacă nu uit. Greu se schimbă tiparele minţii, obişnuinţa de-a gândi cum au gândit alţii.

–          Adevărat, e greu să le schimbi, şi mereu tot descoperi câte ceva, mereu te întâlneşti cu câte ceva de schimbat. Dar nu e frumos?

–          Ba da. Câteodată, însă, mă fură valul.

–           Îţi aminteşti atunci când ai ridicat ochii pe cer şi-ai văzut scris Jesus loves you?

–          Oh, da! Extraordinară experienţă! Excepţională sincronicitate!

–          Ei, vezi, numai acolo nu te-aşteptai să-L găseşti, pe cerul Floridei! Aşa că, dacă te mai trezeşti în mijlocul valurilor, ridică ochii spre cer şi trimite-I iubirea ta. Cu siguranţă îţi vei reveni din ameţeala şi zbuciumul valurilor lumii.

–          Aşa şi fac, să ştii! Şi-ntotdeauna, oricât de înnorat ar fi, ba chiar şi dacă plouă, o geană de lumină tot îşi face apariţia, chiar şi pentru puţin timp, atât cât să-mi răspundă.

–          Mă bucur. Şi la culcare tot aşa faci, cum spuneai demult, că te trimiţi la El?

–          Da. Mi se mai întâmplă şi să nu fac, nu în fiecare noapte reuşesc.

–          Hai, poate că-n noaptea asta nu mai uiţi! Somn uşor!

–          Mulţumesc. Somn lin!

©danielamariamarin

DSC04358

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s