7 ianuarie 2014

7 ianuarie 2014

–          Doamne, cât de tare ar fi să fiu şi eu proroc!

–          De ce-ar fi aşa de tare?

–          Păi, îţi dai seama? Aş putea să văd cu mult timp înaintea altora ce-ar urma să se întâmple! Aş fi cel mai tare!

–          Cât de tare ai fi atunci când ar veni să-ţi taie capul?

–          Aoleu, păi de ce să­-mi taie capu’? Ar trebui să­-mi pupe picioarele, toţi, nu să-mi taie capul! Ce vorbă e asta?

–          Vorba prorocului Ioan Botezătorul. Mai corect, exact ce i s-a întâmplat lui. De altfel, mai toţi prorocii au murit ucisi.

–          De ce? Cine i-a ucis?

–          Cei cărora nu le convenea să audă ceea ce prevesteau aceşti proroci. Ba tăiaţi cu fierăstrăul, ba ucişi cu pietre, ba…

–          Cum domne’? De ce să nu le convină să ştie dinainte, ca să se pregătească, ca să facă ceva?…

–          Dacă li se prevestea sfârşitul sau pierderea, cum să le convină? Că prorocii n-au tăcut şi-au vorbit împotriva celor care se aflau la conducere, au atras atenţia asupra greşelilor sau a păcatelor… şi-atunci, cei…

–          Cei care auzeau, în loc să îndrepte greşelile, ca să nu se ajungă acolo, ce făceau? Îi ucideau pe proroci? Mă, da’ proşti mai erau! În loc să schimbe situaţia, o făceau şi mai lată! Să ştii că nu ştiam treburile astea. Da’, mă gândesc că acum n-o mai fi la fel. S-or mai fi deşteptat oamenii, nu mai gândesc ca acum 2000 de ani sau când au trăit… Ah, da’ chiar, prorocii au trăit în acelaşi timp, toţi? Mă ierţi, că eu nu le ştiu pe-astea.

–          Nu, au trăit în perioade diferite dar apropiate. De fapt, proroci sau mesageri ai lui Dumnezeu există în fiecare generaţie. Cel puţin unul, dar eu cred că sunt mult mai mulţi, ca să acopere toată lumea. În Vechiul Testament au fost pomeniţi cei care aveau sânge regesc, care se trăgeau din neamuri de conducători, că deh, ca şi acum, dacă eşti fiu de boier, ieşi în faţa tuturor. Mai greu dacă eşti fiul lui Nea Gică. Trebuie să ai merite duble, triple, ca să te bage cineva în seamă, să ţi se facă loc în cărţi.

–          Şi-acum sunt şi mai mulţi oameni, deci ar trebui să fie şi mai mulţi proroci! Poate am şansă!

–          Ce şansă, măi Ioane? Asta nu e loterie. Asta ţi se dă de la Dumnezeu dacă meriţi. Nu te poţi face proroc. Numai Dumnezeu te face, dacă vrea, dacă meriţi, dacă e cazul!

–          Şi de ce n-aş merita? Ce trebuie să fac ca să merit?

–          Ei, asta nu mai ştiu să-ţi spun. Trebuie să crezi în Dumnezeu, asta e sigur. Şi să­-l iubeşti. Şi să te pui în slujba lui. Da’, stai aşa! Ia nu te mai gândi tu la asta că nu e bine, e păcat!

–          De ce să fie păcat? Dacă eu vreau să mă fac proroc, dacă eu vreau să mă pun în slujba lui Dumnezeu, de ce să fie păcat?

–          Nu, asta nu e păcat. Dar să gândeşti la slava ta, să te gândeşti că vrei să te pui în slujba lui doar ca să fii faimos sau doar ca să ştii tu dinainte ce se va întâmpla, asta sigur nu e nici corect, nici bine, şi nu te-ar duce decât în păcat, departe de Dumnezeu. Ba, chiar se spune că se vor înmulţi falşii profeţi înaintea sfârşitului. Şi cred că mai degrabă ai ajunge un fals profet.

–          Profet e totuna cu proroc?

–          Nu chiar. Da’ nu mai am acuma timp să-ţi explic.

–          Hai, te rog! C-am auzit azi că dacă porţi numele unui sfânt, semeni cu el! Sau, mă rog, ai o parte din calităţile lui măcar.

–          Nu contează ce nume porţi când e vorba de prorocire! Ăsta e har pe care ţi-l dă sau nu ţi-l dă Dumnezeu, nu pricepi?

–          Da’ eu aş vrea să mi-l dea!

–          Foarte bine. Atunci roagă-te şi caută să faci numai bine, să nu greşeşti deloc, să respecţi legile şi, cine ştie, poate ţi-l dă!

–          Legile? Păi ce treabă are Dumnezeu cu legile?

–          Legile divine, legile bisericeşti, toate legile.

–          Păi, prorocii n-au existat înainte să existe biserica? N-au existat înaintea lui Iisus? N-au prorocit că o să vină Iisus?

–          Auzi, ştii ceva? Nu vrei să-ntrebi tu un preot? Că ştie sigur mai multe ca mine şi poate o să-ţi spună mai multe.

–          Nu. C-am fost. Am întrebat şi m-a trimis să mă rog şi mi-a zis că-s păcătos şi să nu mă mai gândesc niciodată la asta.

–           Ah… deci tu te gândeşti de mult!

–          Da, da’ numa’ azi am auzit că e posibil să moşteneşti ceva de la sfântul căruia îi porţi numele.

–          Ca să fiu sincer, dacă ar moşteni toţi, două milioane de români şi câte alte zeci de milioane de străini câte ceva de la Sfântul Ioan Botezătorul, cred că lumea ar fi fost demult salvată. Nu zic, că poate pentru unii o fi şi-aşa cum ai auzit tu, da’ io nu prea văd. Poate doar aşa, să iubeşti şi să cinsteşti şi să te închini sfântului ăluia, aşa da, că ştii cum e, în ce crezi, aia se întâmplă.

–          Păi, vezi!… Asta e! Eu trebuie să cred. Asta trebuie să fac. Şi să mă rog lui să m-ajute. Să-l  cinstesc şi să-l iubesc şi să mi-l iau de prieten, de sfătuitor, frate, tată… de toate! Şi-atunci, el o să vină şi-o să mă înveţe tot ce ştie el, şi-apoi, nu mai rămâne decât să vrea şi Dumnezeu, nu?

–          Da. Aşa să faci. Hai, c-am plecat că mă grăbesc. Spor!

–          Mulţumesc. Mi-ai fost de mare ajutor. La revedere!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s