9 ianuarie 2014

9 ianuarie 2014

–          Ţi s-a întâmplat vreodată să te uiţi in ochii unui om pe care îl întâlneşti pentru prima oară şi să vezi, sau poate doar să ai senzaţia că vezi, altceva, ca un fel de amintire dintr-o altă viaţă?

–          Da.

–          Şi ce să-nţeleg eu din ce-am văzut?

–          Exact ce-ai văzut.

–          În secundele alea am văzut şi am ştiut o întreagă poveste. Să-i dau crezare?

–          Dacă vrei.

–          Dar e adevărată?

–          Asta numai tu şi Dumnezeu ştiţi.

–          Şi de ce mi-a apărut? Trebuie să fac ceva, să înţeleg altceva, să-i spun acelei persoane ceva?

–          Pur şi simplu sufletul tău a recunoscut sufletul acelei persoane şi a reuşit să transmită creierului tău acele informaţii, acele imagini, acea amintire. Asta e un semn bun pentru tine. Înseamnă că ai acces la înţelepciunea sufletului tău, că-i permiţi să te conducă. Dacă ai înţeles ce se întâmpla în acea secvenţă, în acea lume, a fost pentru a putea şti şi a fi pregătită în relaţie cu acea persoană acum, în prezenta viaţă. Dacă şi celalaltă persoană şi-a amintit sau a recunoscut ceva, înseamnă că v-aţi reîntâlnit pentru a face ceva împreună, ceva ce a rămas de împlinit din viaţa aceea sau altceva nou. Dar dacă aţi fost parteneri într-un fel sau altul în altă viaţă, e foarte posibil să vă fi reîntâlnit acum pentru a împlini ceva, pentru a încheia o karmă sau chiar pentru a desăvârşi ceva ce-aţi lăsat neterminat.

–          Păi, n-am indrăznit să-l întreb dacă şi el m-a recunoscut.  Crezi că ar fi bine să-l întreb?…  Dar cum să fac asta? Ar fi cel puţin nepoliticos să dau buzna în viaţa lui.

–          Stai liniştită, nu te mai frământa. Dacă aveţi ceva de făcut împreună şi v-aţi intâlnit, este clar că veţi face. Şi dacă-l întrebi, şi dacă nu. Uneori este suficientă o asemenea întâlnire. Sufletele se pun în legătură, nu neapărat şi personalităţile.

–          Păi, şi cum să facem ceva împreună dacă nu comunicăm?

–          Legătura s-a restabilit atunci când v-aţi privit în ochi, sufletele s-au reconectat atunci, iar dacă tu ai conştientizat amintirea aceea, atunci înseamnă că va trebui să te foloseşti de acea amintire şi să înveţi ceva, să duci la desăvârşire ceea ce era atunci. Sunt multe posibilităţi. Depinde de ce-ai văzut.

–          Am văzut că el era un fel de şef al pazei mele.  Erau patru bărbaţi care mă apărau, mergeau oriunde cu mine. Mă protejau, nu ştiu de ce mă protejau, dar ştiu c-aveam un corp foarte transparent. Eram foarte vaporoasă, nu ştiu cum să explic. Eram ca o lumină vaporoasă în formă de femeie. El mă iubea enorm. Şi eu îl iubeam, numai că nu aveam cum împărtăşi iubirea trupească pentru că eu nu prea aveam trup. Dar eram extrem de frumoasă, eram ca un fel de corp de lumină şi iubire. Şi mai ştiu că erau nişte vremuri foarte, foarte îndepărtate.

–          Atunci înseamnă că acesta este motivul pentru care v-aţi reîntâlnit acum: să împărtăşiţi ceea ce atunci n-aţi putut împărtăşi. Asemenea iubiri se caută în tot universul.

–          Ah! Nu! Sper că nu!… Nu se poate! Noi nu avem cum… acum… Nu! Fiecare are viaţa sa, familia sa. Imposibil!

–          Bine.

–          Cum bine? … După ce mi-ai aprins fitilul şi mai am puţin şi explodez îmi spui că e bine?…

–          Eu? Eu n-am aprins niciun fitil. Dacă s-a aprins ceva în tine, înseamnă că a rezonat cu ce-am spus eu. Dar nu eu sunt vinovat de asta. Tu m-ai întrebat, eu ţi-am răspuns. Mai departe, faci cum crezi.

–          Oh, Doamne! Ce să fac?… E imposibil! E o iubire imposibilă!

–          Păi, parcă aşa ai scris tu, mai demult, nu? O serie de povestiri pe care le-ai intitulat Iubire imposibilă I, II, III… nu mai ştiu unde ai rămas. Chiar, ai mai scris?

–          Nu! N-am mai scris… da, ai dreptate. Poate că mi le-am programat singură. Vezi, de-aia n-am mai scris! Că la un moment dat mi-am dat seama că ceea ce scriam devenea realitate.

–          Sau poate că te conectai atât de bine încât captai viitorul. La asta nu te-ai gândit?

–          Nu.

–          Ei, o să vezi tu ce faci! Trebuie să te las acum. Succes şi claritate!

–          Oh… pleci?

–          Da, îmi pare rău, dar trebuie să plec. La revedere!

–          La revedere…

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 9 ianuarie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s