19 ianuarie 2014

19 ianuarie 2014

–          Spune-mi ceva!

–          Da!

–          Nu, adică spune-mi tu ceva.

–          Da!

–          N-ai înţeles! Povesteşte-mi ceva, spune-mi ce vrei tu, dar spune-mi ceva.

–          Da.

–          Asta e o glumă?

–          E şi o glumă.

–          Şi ce altceva mai este?

–          Este “da”.

–          Adică?

–          Adică un mare “da” ţie şi sufletului tău. Un altfel de Namaste. Ştii am citit într-o carte, că meditaţia este un “da universal” pentru absolut orice. Să spui da şi numai da, la orice, oricând este o experienţă pe care îmi doresc s-o trăiesc. Să nu mă mai opun, să nu mai opun rezistenţă, să nu mai recunosc lucruri opuse, sentimente opuse, gânduri opuse, cuvinte opuse…

–          Şi dacă eu te întreb dacă vrei să-ţi dau o palmă, tu o să răspunzi “da”?

–          De ce nu? E o experienţă pe care n-am trăit-o.

–          Şi dacă îţi dau palma şi te întreb din nou, tot “da” vei răspunde?

–          Da.

–          Şi câte palme vei fi dispus să primeşti?

–          Atâtea câte vei fi dispus să-mi dai. La un moment dat, vei obosi şi tu. Vei renunţa.

–          Aha! Eu zic să nu te bazezi pe asta. Că dacă obosesc eu, chem un prieten să m-ajute, să continue el treaba. Ce te faci atunci? Tot “da” vei spune?

–          Hm! M-ai încolţit! Nu ştiu dacă după atâtea palme voi mai putea spune ceva. Poate că n-o să mai pot spune nimic.

–          Dar ţi-ai dus experienţa până la capăt?

–          Atât cât am putut, am încercat, m-am străduit. Poate că e doar o metaforă. Poate că trebuie să iau în considerare că unii înţeleg prin meditaţie doar acţiunea de a sta aşezat undeva, liniştit, singur, cu ochii închişi. Eu tind să-mi trăiesc viaţa într-o continuă meditaţie, să fiu una cu spiritul, să fiu în perfect echilibru şi-n pace.

–          Hmm! Dar dacă în loc să te întreb dacă vrei să primeşti o palmă, te întreb dacă vrei să mori? Ce răspunzi?

–          Că multe dintre cuvintele şi sfaturile oamenilor sunt bune doar pentru ei înşişi.

–          Păi, se ştie! Profesorul predă cel mai bine lecţia la care a rămas repetent. C-a avut timp s-o înveţe şi s-o răsînveţe. Eu zic că bunul simţ şi logica aplicată la realitatea înconjurătoare ne ţin mai aproape de o viaţă spirituală reală decât filosofiile. Sau poate că funcţionează şi teoria asta, dar intr-un alt context, într-un anumit context. Şi mai ales, nu scoasă din context aşa cum ai făcut tu.

–          Mulţumesc, prietene, că mi-ai atras atenţia. Furat de frumuseţea metaforei cred că era să pierd adevărata învăţătură.

–          Salut şi ai grijă cu metaforele şi metaforicii!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 19 ianuarie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s