20 ianuarie 2014

20 ianuarie 2014

–          M-am gândit că-n seara asta n-o să scriu nimic.

–          Şi-atunci, de ce scrii?

–          Doar ca să-ţi spun ţie, ca să nu fiu neserioasă.

–          Cum adică neserioasă? Ce, ţi-ai luat vreun angajament faţă de mine?

–          Indirect.

–          Ei, dacă nu e direct, atunci nu-i aşa grav. E mai mult o problemă de conştiinţă.

–          Cam aşa. Sau şi aşa, şi mai e o problemă care nu ţine de conştiinţă, ci de conştienţă.

–          Nu-i acelaşi lucru?

–          Nu chiar. A fi conştient de ceea ce este ţine de conştienţă. Conştiinţa ţine mai degrabă de un set de principii şi paradigme ale gândirii umane.

–          Hm,da, pare logic. Tu eşti conştientă de tot ceea ce este?

–          Pe măsură ce se desfăşoară sau apare în raza mea, desigur, pot să fiu conştientă de ceea ce este.

–          Şi dacă nu luminezi tu, cu raza ta, nu poţi să fii conştientă de ceva ce este, dar nu vezi tu?

–          Nu e vorba doar de ceea ce văd cu ochii fizici. Pot să fiu conştientă de ceva ce este, dar nu se vede, nu? Poate doar se simte, poate se miroase, poate fi pipăit, orice alt tip de percepţie fizică, dar şi dincolo de ea.

–          Conştienţa asta nu are legătură cu procesele percepţiei umane? Cu scoarţa cerebrală şi ale sale fenomene de îmbinare şi transformare a razelor, a undelor, a frecvenţelor?

–          Sigur că are legătură.

–          Deci conştienţa are legătură cu ceea ce este viu şi are mecanisme de procesare a informaţiilor ce traversează energia tuturor corpurilor, tuturor câmpurilor, tuturor mediilor?

–          Are, sigur că are legătură, dar ea există şi în afara corpurilor sau independent de ele.

–          Serios? Păi cine ştie asta? Cine poate să spună că există această conştienţă în afara corpului, independentă de corp?

–           Noi. Atunci când dormim, de exemplu, când dormim profund, creierul nu mai procesează atât de multe impulsuri recepţionate prin intermediul simţurilor fizice. Dar nu murim.

–          Dar nici conştienţi că dormim nu suntem. Nu suntem nici conştienţi, nici morţi, nici nu avem conştiinţă. Aşa că, în somn profund, când nici nu visezi, nici nu percepi cu simţurile alea fizice, ce faci? Eşti sau nu eşti?

–          Eşti, cum să nu fii?

–          Cine observă că eşti? Care este martorul existenţei tale? Cine ştie că eşti? Cine îţi garantează că eşti?

–          Hm!… M-ai încuiat!

–          Ei, hai, descuie-te! Dacă nu poţi, caută-l pe făcătorul de chei.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s