21 ianuarie 2014

21 ianuarie 2014

–          O să presupun că ai dreptate. Că viaţa aici este ca un fel de joc, o şcoală pentru nişte suflete care se pun în tot felul de experienţe sinistre doar pentru a-şi mări puterea, fie ea şi puterea iubirii sau a luminii, nu ştiu, nu mă interesează acum. Pentru mine este tot putere. Aşa, şi corpurile astea şi lumea asta pământeană nu sunt altceva decât o lume virtuală. Un vis pe care-l visează conştiinţa asta universală. Un joc al minţii universale. Atunci, de ce îşi mai amintesc sufletele de suferinţele pe care le-au trăit in diversele paliere ale jocului? De ce atunci când intră într-un alt corp şi ajung la trezirea asta, îşi pot aminti cum au fost corpurile lor ucise sau cum au suferit înainte de-a muri? Dacă trupul nu este nimic mai mult decât o maşinărie superinteligentă, un costum pe care îl îmbracă sufletul pentru a putea trăi pe planeta asta, de ce se doreşte distrugerea corpurilor şi chiar şi a planetei? Dacă trupul uman şi planeta Pământ nu sunt suflete din astea, care trebuie să crească, să evolueze, nu sunt altceva decât ustensile, material didactic, atunci de ce nu sunt perfecte, de ce nu sunt îngrijite şi preţuite?

–          Oh, dar sunt! Sunt perfecte pentru fiecare lecţie, pentru fiecare experienţă, pentru fiecare nevoie!

–          Serios? Adică avem nevoie de toate bolile şi de toate cataclismele şi de toate fracturările?

–          Desigur. Corpul este cel mai bun prieten. Ne arată ce avem de trăit, ce avem de reparat, ce efect au dorinţele noastre şi atitudinile şi gândirile noastre asupra energiei. Corpurile sunt şi ele tot energie, tot lumină, doar atâta că frecvenţa este mult mai scăzută. Toate impreună şi la un loc alcătuiesc experienţa. O experienţă comună, globală, o singură imagine alcătuită din miliarde de miliarde de unităţi de conştiinţă.

–          Adică, dacă un copil se naşte sau dobândeşte o problemă, corpul lui fizic nu este perfect sănătos, corpul lui are o defecţiune, înseamnă că exact acel corp era cel mai potrivit pentru experienţa sufletului lui?

–          A lui şi a familiei lui şi a grupului social din care face parte, poporului, omenirii.

–          Ei, nu mai spune! Şi-atunci, de ce există medicina? De ce există posibilitatea remedierii anumitor asemenea probleme ce trebuiau să existe ca să servească marelui scop, marii experienţe?

–          Pentru că nimic nu rămâne aşa cum este. Există o dinamică a experienţei, intrinsecă. Dacă, de exemplu, părinţii unui copil au înţeles care este mesajul bolii copilului lor, ce au ei de făcut, de îndreptat, sunt foarte mari şansele ca acel trup să se vindece, copilul să scape de boala respectivă. Uneori nu mai e nevoie ca acel suflet să rămână în corp, şi-a făcut treaba, şi-a îndeplinit misiunea faţă de părinţi, nu avea alta, aşa că, pleacă. Fiecare fărâmă de experienţă are sensul său, scopul său.

–          Şi ce dacă moare un copil, nu? Dacă şi-a îndeplinit sensul şi misiunea, nu ne mai interesează, nu?

–           Miliarde de suflete pleacă din corpurile vii ale planetei în fiecare secundă. Suflete despre care nici măcar nu avem habar. Sufletele cu mai puţină conştienţă, sufletele florilor care sunt tăiate spre a fi vândute, sufletele animalelor care sunt omorâte pentru a fi mâncate, sufletele celulelor din corpul uman, nici nu putem să ne imaginăm această imensă şi continuă transformare clipă de clipă. Toate aceste treceri dintr-o stare în alta, modificări de mişcare, de vibraţie, de înfăţişare, interacţiuni intre câmpuri predefinite… Este imposibil să ne imaginăm uluitoarea dinamică a experienţei. De-aceea ni se pare vid, gol sau întunecat, pentru că se petrece mult prea repede şi mult mai subtil decât ar putea percepe şi procesa creierul nostru. Nu suntem capabili să conştientizăm nici măcar procesele fundamentale ale vieţii pe care creierul nostru le face automat. Nu suntem capabili de conştienţa extraordinarelor fenomene care ne înfăţişează viaţa şi toate culorile emoţiilor sale, şi-atunci, cum am putea fi capabili să înţelegem şi să percepem ceea ce se întâmplă într-o gaură neagră a universului, de exemplu?

–          Ok, bine, am înţeles! Dar de ce este aşa? De ce nu suntem capabili? De ce există această experienţă, cine a inventat-o?

–          Dacă n-ar exista, tu n-ai avea întrebări, n-ai exista.

–          Adică exist pentru că sunt capabil să pun întrebări?

–          Nu, n-am spus asta. Vezi, aşa facem noi, scoatem lucrurile din context şi-apoi ne minunăm de câte falsuri şi minciuni şi conflicte se manifestă.

–          Păi, cine ne-a dat voie, cine ne-a permis să scoatem lucrurile din context? De ce ni s-a dat această inteligenţă, de ce ni s-a dat capacitatea de-a gândi, de a răstălmăci, de a minţi? Cine e de vină pentru toate astea? Îmi spui sau iar mă abureşti? Cine e vinovat pentru toate astea?

–          Îmi pare rău că eşti aşa de nervos, aşa de agresiv şi…

–          Şi-mi spui sau nu? M-aţi înnebunit cu toate filosofiile şi toate religiile şi toate credinţele şi toate părerile şi modele şi curentele voastre! Ba e conştiinţa universală, ba e dumnezeu, ba e nu ştiu ce prezenţă, ba sunt extratereştrii care ne-au creat pentru jocurile si muncile lor, ba cine ştie ce atom iniţial s-a spart în figuri şi-apoi a căpătat conştienţa sinelui… Băi, fraţilor! Mai terminaţi odată cu prostiile! Nu ştie nimeni, de fapt! Asta e! îţi spun eu! Că nu are nimeni habar de adevăr. Nu are nimeni nicio idée de fapt! Vă aburiţi pe voi şi-i mai aburiţi şi pe alţii, ca s-aveţi martori şi să nu fiţi singuri, să mergeti in turmă!  Hai, gata! Nu te mai obosi să mai scormoneşti după răspunsuri!  N-am nevoie de niciun răspuns! Pentru că nu există niciun răspuns unul, singur, unic şi autentic. Nu există! Am zis!

–          Aşa este. Există doar răspunsul tău. Există doar  Experienţa ta. Exact aşa cum o vrei tu. Acesta este singurul tău adevăr.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s