23 ianuarie 2014

23 ianuarie 2014

–          Draga mea, a venit vremea să-ţi povestească taica despre facerea de bine. Despre cum te poţi lăsa păcalită de propriile-ţi dorinţe proiectate pe chipul cine ştie cărui om. Că, până la urmă, tu ţi-ai proiectat toate. Şi întâlnirile, şi îndrăgostirile, şi împrietenirile, totul. Că ceea ce ţi-ai propus acolo, sus,  nu mai e uşor de acceptat şi de dus aici, jos, asta-i altă treabă de care ne izbim cu toţii. Mi-ai povestit cu ceva timp in urmă despre acea prietenă care a făcut parte din viaţa ta mai bine de zece ani, iar eu acum despre ea o să-ţi vorbesc. Dacă avem timp, poate mai discutăm şi despre alţii. Dar vom începe cu ea. Poate că ţi-ai proiectat să apară la un moment dat în viaţa ta o persoană care să-ţi testeze iubirea necondiţionată manifestată într-o relaţie de prietenie, să-ţi găseşti o prietenă la care să ţii foarte mult, care să-ţi servească drept profesor pentru unele dintre cele mai grele lecţii. Indiferent de câtă incredere şi iubire i-ai fi acordat, cât ajutor i-ai fi oferit, la un moment dat această prietenă avea să-ţi dovedească că poate să mintă, că te poate trăda, că de fapt nu-i pasă  de tine, ci doar de ea, că exact in momentele cele mai grele pentru tine s-a dat dispărută sau absentă. Dacă ai lua în considerare aceste momente, după o asemenea situaţie ar fi normal să-nţelegi că ea nu este ceea ce crezi tu că este. Că proiecţiile tale o îmbrăcau mult mai frumos decât îi plăcea ei să se îmbrace în zâmbet sau să mimeze iubirea. Şi ar fi trebuit să te desprinzi de ea, să-ţi vezi de drumul tău, înţelegându-ţi lecţia, iubind-o în continuare ca scânteie divină, ştiind că şi-a jucat rolul în piesa ta, mulţumindu-i pentru interpretare şi eliberând-o din acest rol, lăsând-o să plece, astfel eliberându-te pe tine şi drumul tău de-această piedică. Dar tu, deşi ai înţeles aceste lucruri, ai avut înţelegere şi pentru trădarea ei, nu ai trăit nicio clipă ura sau dorinţa de-a te răzbuna, deci ai trecut cu brio prin această lecţie, nu te-ai desprins de ea, nu ai împins-o să plece, ci, dimpotrivă, ai încercat s-o ajuţi în continuare, discret, să-şi descopere inima şi sufletul, să-şi înţeleagă tainele gândurilor ce îi desluşesc comportamentul. Poate că razele tale au pătruns dincolo de suprafaţa oglinzii, nu zic nu, poate că ceva-ceva a fost de ajutor şi pentru ea. Umbra din tine reflectată deopotrivă cu umbra din spatele sticlei şi-or fi găsit perechea, s-or fi stins una pe alta. Dar aceasta a fost mai mult sau mai puţin iubire necondiţionată. Şi ştii de ce? Pentru că facerea asta de bine ascundea nebănuit nevoia ta de a-ţi demonstra că nu te-ai înşelat în aşa fel, că nu te puteai lăsa atât de păcălită, că nu era posibil să fi fost atât de naivă. Numai că toţi suntem naivi, cu toţii ne dorim să ne găsim acea oglindă în care să ne placă oglindirea noastră. Acea oglindă în care, în sfârşit, ne simţim bine, frumoşi, inteligenţi, bucuroşi, acea oglindă în care ne este bine să ne privim pe noi înşine. Oricât am spăla o oglindă, oricât am încerca s-o înrămăm altfel, s-o lustruim, sticla ei nu poate fi schimbată. Aceea este oglinda pentru noi, pentru o anumită lectie. Dacă raza luminii pe care ai trimis-o tu înspre acea persoană reflectă înapoi spre tine asemenea lecţii, înseamnă că pe-acestea ţi le-ai ales. Şi, ca la şcoală, odată ce ai luat nota de trecere la sfârşitul unei clase, e normal să mergi mai departe, să intri în următorul an de studii. Dacă tu te încăpăţânezi şi vrei să repeţi anul, atunci îţi va fi greu să faci faţă în acelaşi timp şi repetării ăsteia, şi noului an de şcoală. S-ar putea să-ţi fie foarte greu să mai faci faţă şi-atunci, te-mbolnăveşti, ori pur şi simplu te opreşti blocată, în mijlocul drumului nemaiştiind ce să faci, de unde să mai iei puterea de-a le duce pe-amândouă mai departe. Începi să pierzi, să iei note mici la noile materii, decazi şi îţi pierzi ritmul şi sensul. Dacă nu am da drumul clasei a patra, să spunem, dacă nu ne-am desprinde ci am rămâne ancoraţi în ceea ce a fost şi a însemnat pentru noi clasa a patra, atunci, în următoarea clasă, a cincea, vom fi debusolaţi, trişti sau chiar revoltaţi, incapabili să facem faţă multelor schimbări, multelor, dintr-odată, alte metode de predare, întâlnirilor cu alţi oameni-profesori, fiecare dorindu-şi să fie ascultat, apreciat şi respectat la fel de mult cum noi eram obişnuiţi să respectăm o singură persoană, pe doamna învăţătoare. Înţelegi?

–          Da, înţeleg foarte bine. Ar fi fost de-ajuns să mă verific, să-mi dau examenul, apoi să merg în continuare. Dar ţi-am spus, concomitent am avut grămezi de lecţii, de la mai multe persoane, toate în aceeaşi perioadă.

–          Ştii cum se spune, nu-ţi dă Dumnezeu mai mult decât poţi să duci. Dacă erai capabilă să faci faţă, atunci de ce să nu le rezolvi pe toate într-un timp scurt?

–          Dar e inuman!

–          A zis cineva că spiritul sau Dumnezeu ar fi uman? Noi le atribuim caracteristicile astea ale noastre, noi înţelegem totul prin prisma capacităţilor noastre, prin raţiunea de care suntem capabili.

–          Dar, stai puţin! Atunci înseamnă că orgoliul meu ascuns şi-a dorit să schimbe oglinda? S-o modifice doar ca să nu se mai oglindească aşa?

–          Cam aşa, dar aici e juma-juma! Pe de-o parte, da, orgoliul omenesc nu-şi doreşte să accepte defectele, nu-şi doreşte să accepte lumea exact aşa cum este ea, şi vrea să fie totul după chipul şi asemănarea sa, deşi mereu este nemulţumit.  Pe de altă parte, mai sunt şi treburile amestecate ale spiritului. Când îţi vei aminti tu mai bine despre tine, când te vei cunoaşte pe de-a-ntregul, vei înţelege singură. Şi de-aia îţi zic: nu mai pierde timp preţios. Înţelege degrabă ce lecţii şi ce teste ai avut de trecut, căci numai după ce identifici aceste lecţii vei putea să-ţi treci notele în carnet. Altfel, nu vei şti ce să scrii în dreptul notelor.

–          Cum adică, eu îmi scriu notele?

–          Bineînţeles! Dar cine altcineva? Nu tu te-ai trimis la şcoală, la treabă aici?

–          Bine dar este foarte greu să fac diferenţierile astea, între eul care-şi doreşte atât de mult şi din umbra în care stă ascuns el vrea să strălucească, să dea bine, să fie frumos şi spiritul care mă-mpinge să fac multe lucruri, poate chiar astfel împiedicându-mă să-mi văd de lecţiile mele . Cum să fac diferenţa?

–          Aşa cum faci diferenţa între satisfacţie şi bucurie. Dacă simţi satisfacţie, e de la eul mic şi orgolios. Dacă simţi bucuria pentru împlinirea altuia, fără să-ţi aminteşti vreo clipă că ai fi avut vreo participare în binele său, atunci e de la spirit. Numai faptele bune pe care le uiţi, de care uiţi, sunt neatinse de ego. Celelalte poartă şi marca orgoliului uman.

–          De ce uman? Ce, numai noi, oamenii avem orgoliu? N-or mai fi şi alte fiinţe în univers care să vrea să fie ele cele dintâi, să vrea să aibă dreptate, să facă dreptate, să vrea să strălucească?

–          Nu aşa ca pe Pământ.

–          Ei, zău?… Eu cred că şi îngerii sunt orgolioşi. Altfel cum s-ar explica atitudinea Îngerului Luminii?

–          Păi, da, dar după acea atitudine, el chiar aici pe Pământ s-a coborât.

–           Şi toate basmele şi miturile cu zeii geloşi şi orgolioşi şi răzbunători?

–          Da, draga taichii, foarte adevărat!  Oamenii i-au făcut să devină aşa.

–          Tot oamenii? Da’ ce-au oamenii aşa grozav de-i fac până şi pe zei geloşi?

–          Au tot ceea ce le trebuie. Şi-ncă mult peste cele de trebuinţă. Ei pot să devină şi îngeri, şi zei. Şi mai pot să fie umani, şi mai pot să fie oameni-îngeri, oameni-zei.  Dar, gata, hai că pentru azi am sporovăit suficient. Mai vorbim şi mâine.

–          Mulţumesc. La revedere!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s