28 ianuarie 2014

28 ianuarie 2014

–          Acuma, chiar aşa să fie, da’ cum să mai aduni oamenii la un loc când i-ai împărţit deja în tot felul de biserici, secte, culte, curente filozofice, spirituale, mode şi mai ştiu eu ce? Că dacă fiecare ţine de adevărul lui, de filozofia lui, şi-ncearcă să-i convingă şi pe alţii c-a lui e mai bună şi mai adevărată, ce faci? Faci grupuri mari şi grupuri mici, grupări mai mari sau grupări mai mici, asta faci!

–          Nu asta spuneam. Spuneam că dacă ar căuta să recunoască punctele comune, să găsească esenţa comună, dezbrăcând totul de poveşti, de ritualuri sau de personificări, adevărul spiritual ar uni oamenii şi ar aduce pacea pe Pământ. Tocmai, că asta ar trebui să facă cei care afirmă că vor să facă voia lui Dumnezeu pe Pământ. Că dacă stai puţin şi te gândeşti, dacă nu se va recunoaşte această unică şi comună esenţă, omenirea va rămâne în aceeaşi continuă luptă între ce a spus dumnezeul creştin cu ce a spus dumnezeul hindus cu ce a spus dumnezeul iudaic şi cu ce a spus dumnezeul musulman. Când, până la urmă, în orice etapă istorică, în orice context socio-cultural, geografico-climatic ş.a.m.d. aceleaşi bune reguli de conduită individuală şi colectivă s-au transmis, aceeaşi îndrumare de iubire a spiritului ce uneşte toate planurile de conştiinţă şi de manifestare, care veghează şi serveşte tuturor nevoilor fiecărei molecule, fiecărei pietre, fiecărui om. Şi dacă nu se vor lumina cei religioşi, legaţi de-o dogmă, dacă nu vor înţelege că adevărul se află dincolo de orice dogmă, că ea trebuie depăşită… că a ajuns să fie inamicul numărul unu printre oameni, zău aşa… Da’, problema gravă este că oamenii, plictisiţi de-atâtea războaie religioase, de-atâtea diferenţe şi diferenţieri, atâtea impuneri şi discriminări, de-atâtea legi şi reguli care nu-şi arată rezultatul pozitiv în viaţa lor concretă, imediată, se vor arunca în modernul transhumanism. Şi-atunci, să-i vedem atunci pe toţi religioşii ce vor mai face! Că puterile pe care şi le vor aduna prin tehnologii superioare cei foşti enoriaşi sau supuşi ai lor, nu vor mai putea fi stăpânite prin canoane şi rugăciuni. Tinerii sunt deja extrem de pregătiţi şi antrenaţi să-şi dorească super-puteri, să folosească calculatoare şi gadgeturi de orice tip, că tu stai ca prostu’ şi nu ştii de unde se porneşte un telefon, şi-un ţânc de 4 ani îţi arată!

–          Asta poate că face parte din viitorul omenirii. Până la urmă¸dacă se respectă o etică sau este cumva impusă o lege, se vor folosi oamenii de toată tehnologia asta implantată în corp şi fără să facă rău altora.

–          În istoria omenirii, în toată istoria, ai văzut tu descoperire care să nu fie folosită pentru a ucide sau pentru a distruge? N-ai văzut că, mai înainte de orice, omul caută să dobândească puterea de-a ucide alţi oameni? De ce sunt implicate forţele armate, şi-n general, forţele care păzesc securitatea marilor ţări, în toate cercetările medicale, în cercetările tuturor ştiinţelor de fapt, chiar şi a celor neconvenţionale, alternative sau complementare? Nu de aia? Ca să ştie, ca să vadă cum să folosească ceva să-şi îmbunătăţească sistemele de apărare?

–          Ei, asta aşa e! Că se cheltuie o mulţime de bani pentru chestiile astea militare, care nu sunt altceva decât nişte medicamente sau intervenţii după ce boala s-a instaurat, în loc să se folosească pentru a preveni apariţia bolii. În loc să investească în schimbarea gândirii colective către pace şi bună înţelegere, în revelarea adevărului cu orice risc…

–          Asta cu orice risc nu face parte din vocabularul lor! Ba este chiar unul din motivele pentru care nu se expun public multe informaţii. Asta-mi aduce aminte de-un film vechi, nu ştiu cum se numea, că l-am văzut de pe la mijloc, dar era vorba despre un arheolog foarte credincios în Iisus Hristos care se duce şi sapă pe undeva, pe sub casa unui musulman din Ierusalim şi i se pare că a găsit mormântul lui Iisus. Cel puţin aşa reieşea din toate înscrisurile şi nu mai ştiu ce alte dovezi. Cu greu obţine aprobări să dea la o parte un bolovan care astupa mormântul ăla, are discuţii aprinse cu reprezentantul Vaticanului, nu-mi aduc aminte prea bine dar, oricum, foarte, foarte greu obţine aprobările, tot minunându-se şi neputând înţelege de ce se opunea Vaticanul. Finalul? Descoperă acolo un corp şi… se sinucide! Pentru că toată credinţa lui în moartea şi-n învierea lui Iisus s-a spulberat odată cu praful urnit de bolovanul acela. Eu mă uitam şi nu-mi venea să cred că ar fi posibil in viaţa reală, dar după ceva clipe mi-am dat seama că, din păcate, asemenea lucruri ar putea fi posibile. Că oamenii care-şi ţin credinţa doar în cărţi, în pietre şi morminte, în obiecte şi-n poveşti, s-ar simţi nu doar păcăliţi, înşelaţi sau proşti, dar pur şi simplu suspendaţi din viaţă. Cum să te sinucizi pentru că nu ştiu ce dovezi ţi-ar arăta că nu şi-a luat şi corpul fizic cu el? Păi, asta e credinţa ta? Atâta doar? Şi-atât de înşurubată viaţa ta în placa cu poveşti?

–          Dacă nu crezi pentru că l-ai trăit direct pe Hristos cel viu, aşa este, te poţi spulbera în praful dogmei. Chiar poţi înnebuni, că mintea ta s-a învârtit şi şi-a organizat existenţa în jurul cuvintelor, nu după duhul lor.

–          Şi eu mai cred ceva: că oamenii aşa au fost dintotdeauna. Dacă le spunea cineva cu influenţă, cu prestanţă, cineva care deja le dovedise ceva şi le câştigase increderea, atunci aveau să creadă. Dacă n-or fi existat ziare, televiziuni şi radiouri şi internet, dar existau şezătorile, întâlnirile, poveştile în jurul focului. Se transmiteau aşa, din gură-n gură mai departe, fiecare cu propria sa capacitate de a memora şi, mai ales, cu propriul talent de-a povesti. Ai schimbat un cuvânt, ai schimbat energia întregii propoziţii. Ai accentuat prin intonaţie un cuvânt, ai adunat atenţia ascultătorului asupra acelui cuvânt dintr-o propoziţie. Aşa cum mint ăştia acum, în zilele noastre, prin ziare, prin televiziuni, prin toată media, cum distorsionează, deviază sau ascund adevărul, cum inventează tot felul de minciuni, tot aşa o fi fost în toate timpurile. În funcţie de interesele celor puternici, că ierarhiile astea cu siguranţă au fost aşa de când s-or fi înmulţit oamenii pe Pământ.

–          Păi, da, de-aia au ars şi-au distrus atâtea biblioteci şi-atâţia oameni! Ca să se uite, să se şteargă orice urmă de adevăr. Numai că nu se poate şterge adevărul din univers. Se pot doar pune piedici, ca omul să nu mai aibă acces la cunoaşterea universală. Se pot pune frâne şi se pot construi multe câmpuri care să-i facă să-şi piardă busola, coerenţa, să-i facă să nu mai ştie nici ce căutau. S-au ascuns atât de bine prin cuvinte toate căile de acces, încât au transformat cuvântul. De la originea lui supremă şi divină, creatoare de viaţă,  a ajuns să fie aducător de moarte şi război şi ură şi pustiire. O crimă odioasă împotriva omenirii, asta s-a făcut!

–          Şi nici în ceasul al doisprezecelea nu se trezesc. Sau poate s-au trezit, dar nu ştiu cum s-o mai dreagă.

–          Iisus însuşi dacă s-ar întoarce pe Pământ, la fel i-ar face! Şi-acum, la fel l-ar urmări să-l omoare,  de cum s-ar naşte! Mulţi alţi oameni au murit doar pentru că au încercat a aduce adevărul în faţa lumii. Soldaţii necunoscuţi ai omenirii care au luptat pentru ca ceea ce este cu-adevărat uman şi divin să nu piară. Să nu fie înlocuit omul cu maşina. Iar acum, chiar asta au ajuns să vrea. Că asta e tactica cea mai bună. Să-i faci pe oameni să­-şi ceară singuri ceea ce tu vrei oricum să le dai. Vor otravă pentru că tu ai inventat otrava şi le-ai dat-o pe la nas, treptat, puţin câte puţin, până când s-au obişnuit cu mirosul, până când au devenit dependenţi de-acel miros. În doze mici, homeopate.

–          Asta e! şi noi stăm şi vorbim ca păpuşile alea, Muppets! Ca doi bătrâni incapabili să facă, dar foarte capabili să trăncănească. Hai, că tot între noi vorbim. Şi e degeaba!

–          Poate ne-o auzi şi-altcineva, c-avem telefoanele mobile cu noi! Poate le-o prinde măcar lor bine! Hai, salut! Am plecat. Pe mâine!

–          Salut!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 28 ianuarie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s