30 Ianuarie 2014

30 Ianuarie 2014

–          Azi este ziua de naştere a Maestrului Dang. Şi ziua de naştere a altor trei doamne. Doar pe una dintre ele nu am întâlnit-o “din cauza” Maestrului Dang. Cu celelalte două am ajuns să mă cunosc “datorită” lui. Crezi că o fi vreo… coincidenţă?

–          Poate-o fi un fel de semn, ca să nu uiţi de el?

–          Cum aş putea uita de el?

–          Atunci să nu uiţi de ele?

–          Ah, la asta nu m-am gândit!

–          Păi, vezi?!

–          Deşi, el spunea c-o să uităm de el. Dar uite, c-au trecut aproape şapte ani de când şi-a părăsit corpul şi eu tot îl serbez. Căci dacă n-ar fi fost omul, nici spiritul n-ar fi fost! Nu cred că l-ar fi putut uita niciunul dintre cei care au mers până la capătul drumului împreună cu el.

–          Nu ştii niciodată cum se schimbă omu’! Uneori  poate face schimbări atât de radicale că nu-l mai recunoşti. Şi tu ştii asta foarte bine.

–          Da, posibil. De fapt, fiecare persoană care a participat la seminariile lui l-a perceput în felul său. A creat o cale unică de comunicare. A primit şi i s-a relevat ceea ce putea primi şi înţelege. De-aceea, oricât de mulţi eram, nu toţi înţelegeam aceleaşi lucruri. Asta şi din cauza nivelului spiritual personal. Că ştii cum e, nu poţi duce mai mult decât poţi. La fel şi cu primitul darurilor.

–          Ba unii chiar resping darurile, nu le trebuie.  Şi se mai şi fălesc cu asta. Pentru mine, şi-un cerşetor dac-a venit şi mi-a vorbit, l-am ascultat. Şi de multe ori am primit mesaje importante pentru mine, am înţeles lucruri, mi s-a atras atenţia asupra altora… Şi nu că m-ar fi învăţat cineva să fac aşa, ci pur şi simplu din respect şi pentru că am înţeles cum, care este modul prin care Dumnezeu se reflectă pe sine în toţi şi în toate.

–          Chiar şi în cei care uită de ziua maestrului?

–          Chiar şi în ei. Tot noi avem de învăţat. Ba ne şi scuteşte să trecem prin lecţia asta dură a trufiei.

–          Ei, las’că dacă nu eşti atentă, oricând o poţi învăţa şi tu. Că până şi marii învăţători iluminaţi au păţit-o. Şi e firesc, pentru că rămânând în lume, doar o clipă de neatenţie sau de încredere în valurile ei, şi te trage la fund. Că şi lumea, e ca marea. Frumoasă, atrăgătoare, dar şi periculoasă. Cu puterea curenţilor ei, îţi poate lua viaţa.

–          Eu iubesc marea. Asta înseamnă că iubesc şi lumea?

–          Păi, n-o iubeşti?

–          Nu ştiu. Câteodată mi se pare că nu. Sau că n-o iubesc suficient.

–          Păi, atunci nici pe Dumnezeu nu-l iubeşti suficient. Că doar el este peste tot.

–          Până la urmă, s-ajungi să-l iubeşti în toate aspectele lui, în toate manifestările, în toate urâturile, cred că e-o treabă de maestru.

–          Eu cred că este suficient să nu judeci, să nu stigmatizezi prin judecata ta nimic şi pe nimeni, să ai compasiune faţă de orice şi oricine şi să fii dispusă să ajuţi, oricând este nevoie şi poţi face asta. Că n-are cum să-ţi facă plăcere să iubeşti toate urâciunile, asta e clar. Dar plăcerea asta ţine de alcătuirea fiecărui individ, de obiceiurile sale, de gusturile sale. Nu cred că nu iubeşti lumea, dar nu ţi-e clar cum e cu iubirea asta necondiţionată. Că, de fapt, de asta avem nevoie. De nivelul ăsta de conştiinţă. Îţi poţi imagina cum ar fi lumea dacă toţi oamenii ar avea cel puţin acest nivel?… Doamne, cred c-ar fi un fel de rai pe Pământ!

–          Să ştii! Chiar aşa ar fi. Respect, apreciere, într-ajutorare, recunoştinţă, bucuria pentru bucuria altuia… Ar dispărea toate relele, toate urâciunile!

–          Dar oare e posibil? Şapte miliarde şi mai bine de şapte! Păi cred că s-ar topi pământul sub picioarele noastre de-atâta iubire şi frumuseţe! Ar păli frumuseţile naturii!

–          Păi, şi omul, nu este şi el parte din natură?

–          Este. Dar cine să viseze visul ăsta? Cine are atâta putere încât să proiecteze cu totală credinţă un asemenea vis, când nu ştim cum să ne ascundem ochii de priveliştile din jur?

–          Dar îţi dai seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar crea această unitate de credinţă, dacă s-ar proiecta şi s-ar hrăni acest proiect, tot aşa cum zicea Maestrul Dang de sărbătoarea aceea, de ziua în care pe chipul fiecărui om va fi zâmbet, când nu va mai exista nici minciună, nici asunziş, când nu va mai fi nevoie de lacăte, de arme, de-nchisori, când oamenii vor fi iluminaţi cu toţii aici, pe Pământ…

–          Numai că odată cu plecarea lui din trup, s-a stins, treptat, şi-acea credinţă, tot aşa cum s-a stins şi coeziunea. Cum reuşea el să adune la un loc toate naţiile, toate rasele şi toate religiile! Ce ne unea pe toţi? Nu credinţa în el, căci prea puţin îl cunoşteam pe el ca om şi mult prea rar aveam ocazia de a-l vedea ca maestru. Capacitatea lui de a se pune la dispoziţie şi a lăsa să treacă prin el toată iubirea şi înţelepciunea şi voinţa lui Dumnezeu. Cred că doar asta ne putea aduna pe toţi, atât de diferiţi, atât de străini. Ceea ce puteam recunoaşte cu toţii era chiar ceea ce ţine totul la un loc. Nu cuvintele, ci deschiderea căilor de acces către energia din spatele lor şi uneltele pe care le puteam folosi fiecare, individual şi independent, pentru a creşte.

–          Cea mai scurtă cale, cu-adevărat! Mi-am amintit de cum spunea că el ne oferă o scurtătură. C-ar fi fost necesari zeci de ani de meditaţii pentru a dobândi ceea ce reuşeam să obţinem în atât de scurt timp. Că totuşi, când vine vorba despre o asemenea lucrare spirituală, chiar şi şapte ani sunt puţini, d-apăi unu-doi cum se-ntâmpla în ultimii ani cu tinerii care veneau la cursuri…

–           Alte suflete, alte niveluri, alte capacităţi, alte nevoi, deh!

–          Da, şi-asta-i adevărat! Dar aşa de mult s-a schimbat lumea, exact cum a zis! Că dacă în urmă cu  cincisprezece ani, să zicem, mulţi râdeau şi credeau că era o bazaconie, dar acum până şi ştiinţele au ajuns să recunoască ceea ce spunea el.

–          Dar tot el spunea că dacă omul nu va dori să se schimbe, să-şi dezvolte în mod natural inteligenţa corpului şi să realizeze iluminarea sufletului, atunci va dispărea. Se va repeta povestea de-acum câteva sute de mii de ani, povestea Atlantidei. Şi dacă mă uit la ştirile despre viitorul tehnologic, robotica şi nanotehnologia şi câte şi mai câte, îmi dau seama că, fără să vrea, omenirea se-ndreaptă spre acelaşi hotar. Şi zău dacă înţeleg de ce şi-ar dori oamenii să dezvolte aparate şi tehnologii pentru a-şi dezvolta corpul, în loc să-şi dezvolte corpul şi să fie independent de aparaturi, indiferent cât de minuscule ar fi ele!

–          Pentru că e mai comod. Omul e leneş din fire, şi comod. Aşa s-a învăţat să fie. Şi cu cât îi sunt oferite mai multe aparate care să-i uşureze viaţa, să-i scurteze timpul, de fapt,  cu-atât se bucură mai tare. Şi-uite aşa, timpul liber nu mai este necesar.  Îi rămâne doar timpul pentru serviciu, timpul în care să muncească pentru a câştiga banii pe care să-i dea pe cele mai moderne aparaturi.

–          Da, dar tot Maestrul spunea că Dumnezeu nu vrea să se mai repete istoria Atlantidei. Poate că totuşi, nu se va repeta.

–          Asta depinde numai de oameni. Ştii cum e, Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n sac.

–          Aşa e. Să sperăm că de data asta oamenii îşi vor trezi inima şi nu vor uita nici de iubire, nici de compasiune, nici de dumnezeire.

–          Înainte de-a fi prea târziu să-şi mai amintească!

–          Hai, mai cu speranţă, mai cu încredere! Că doar vorbeam despre proiecţii pozitive!

–          Corect! Hai să ne liniştim şi să folosim mintea asta cu folos. În amintirea şi în onoarea Maestrului Dang şi a tuturor marilor învăţători şi avatari ai lumii! A tuturor celor ce şi-au dăruit viaţa omenirii, pentru binele omenirii, pentru ca omenirea să nu dispară, ci să prospere!

–          Aşa să fie!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to 30 Ianuarie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s