4 februarie 2014

4 februarie 2014

–          Dacă am putea vedea toate frecvenţele din spaţiul în care trăim, oare ne-am speria?

–          Poate că da. Sau poate că nici nu ar mai exista noţiunea de frică şi, implicit, nici manifestarea acestei emoţii. Dacă am putea vedea, ar însemna că ai noştri ochi şi al nostru creier şi a noastră conştienţă s-ar fi înălţat atât de mult încât nicio portiţă de acces nu ar mai conduce către frică.

–          Şi-atunci toate aceste limitări biologice au o acţiune protectoare?

–          Biologia urmează şi serveşte energia spiritului. Dacă acum o sută de ani nu exista nici măcar noţiunea de operaţie cu laser, acum este o realitate. Pe măsură ce nivelul conştienţei globale creşte, se descoperă tot felul de noi lucruri, în toate domeniile ştiinţei. Nu că acestea nu ar fi existat la dispoziţia noastră şi inainte. Dar nu aveam noi ochi să le vedem. Nu aveam capacitatea de a le conştientiza existenţa, nu aveam capacitatea de a emite acel fascicul de frecvenţe ce urmau să ne reflecte realitatea lor.

–          Şi-atunci, de ce oamenii de ştiinţă nu-şi doresc să crească spiritual, că doar i-ar ajuta să vadă şi să înţeleagă mult mai multe decât ar avea acces un om cu mai puţină pregătire intelectuală?

–          Argumentul cel mai des întâlnit este că vor să-şi păstreze rigoarea ştiinţifică, nu vor să fie influenţaţi în gândirea lor de lucruri pe care nu le pot reproduce identic. Dar sunt destul de mulţi medici, de exemplu, care au înţeles că numai crescându-se pe ei înşişi, numai înţelegându-se pe ei vor putea cunoaşte şi înţelege biologia umană. Nu poţi creşte pe plan profesional mai mult decât, vorba lui Einstein, până acolo de unde începe Dumnezeu.

–          Şi totuşi, există enorm de multe descoperiri ştiinţifice care au fost realizări ale unor atei, ale unor oameni care nu au de-a face cu Dumnezeu sau cu vreo credinţă în altceva decât în particule, unde, forţe, atribute, reacţii, combinări şi permutări…

–          Nu sunt atei. Ei au o credinţă. Credinţa în particule, unde, forţe, atribute şi ce-ai mai zis şi ce-o mai fi. Omul este dependent de o credinţă. Fie că o numeşte Dumnezeu, Dumnezeu creştin, Buddha, Allah, fizică, chimie, biologie, astronomie sau chiar astrologie… De fapt, credinţa stă la baza continuităţii proceselor raţiunii omeneşti şi a realităţii noastre. Iar observaţia va fi automat influenţată de această credinţă de fond a fiecărui individ. O persoană care crede în ştiinţa sa, va observa, va atrage către sine toate acele lucruri care au legătură cu acea ştiinţă. La un moment dat va deveni inevitabilă întâlnirea sau atragerea in propria realitate a miracolului graţiei divine. Dacă va nega sau o va ignora, va suporta consecinţele. Dacă va merge mai departe, va ajunge la un adevăr deplin. La o realizare cu-adevărat măreaţă nu doar pentru sine, ci pentru întreaga omenire.

–          Dacă este să acceptăm ştiinţa conştiinţei umane propusă de David Hawkins, atunci lucrările lui Freud, care au fost calibrate la 499 au fost depăşite de cele ale lui Jung, calibrate la 520, iar lucrările lui Einstein, calibrate la 499 au fost depăşite de cele ale lui David Bohm, calibrate la 505. Iar 500 este nivelul iubirii. Asta înseamnă că aceşti oameni si sufletele lor, capacitatea lor de a iubi, devotamentul şi dedicarea lor faţă de ştiinţa respectivă au făcut ca lucrările lor să depăşească palierul raţiunii intelectuale şi să treacă prin miracolul de care spuneai?

–          Foarte posibil. Oricum, nicio mare lucrare nu se poate naşte dintr-un om, un suflet cu o capacitate spirituală mică. Chiar şi-atunci când un trup – un om, o conştiinţă – este folosit doar temporar pentru a se transmite omenirii un mesaj, acel om este înălţat pe toată durata transmisiei la cel puţin acelaşi nivel cu mesajul. Diferenţele nu pot fi de mai mult de două trepte, în sus sau în jos.  Altfel nu se mai pot traduce şi decodifica informaţiile.

–          Şi-adică, după ce îşi încheie menirea de mesager, acel om poate reveni la starea de dinaintea alegerii sale ca transmiţător de mesaj?

–          Da. Aşa se explică multe dintre căderile multor profesori sau guru, la fel se explică şi mesajele transmise prin persoane care nu au informaţii intelectuale suficiente cât să susţină conţinutul mesajului, oameni fără pregătire medicală, de exemplu, dar care pot spune de ce suferă un corp. În viitor doctorii vor avea această clarvedere, vor funcţiona prin empatie, vor comunica telepatic.

–          Cât de departe este acel viitor?

–          Aproape şi departe în acelaşi timp, căci pentru a ajunge acolo, trebuie să trecem mai întâi peste sau printr-o vale a plângerii. Dacă vom reuşi să construim un pod, atunci va fi aproape. Dacă nu, va fi departe. Dar pentru a ajunge la viitorul meu, trebuie să plec acum, aşa că-ţi spun la revedere. Pe mâine!

©danielamariamarin

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to 4 februarie 2014

  1. childagain says:

    Mulțumim pentru interesantele revelații privind doctorii ! Am citit undeva că un spirit, pentru a parcuge un drum complet, trebuie să treacă neapărat prin încarnarea de preot, și prin cea de doctor. Depinde însă cum trece…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s