Sufletul si legile

5 februarie 2014

–          Mi se pare de-a dreptul oribil de nedrept!… Să simţi ceva atât de clar, inima şi toată fiinţa ta să tremure de bucuria reîntâlnirii cu un suflet partener şi să nu poţi trăi reunirea, să nu poţi trăi această infinită iubire pe de-a-ntregul pentru că lumea, pentru că destinul, pentru că… Absurd! Nedrept!

–          Este, într-adevăr, una dintre cele mai frumoase experienţe pe care o poate trăi un om, în afară de experienţa trăirii lui Dumnezeu. Dar nu ai ce să faci dacă sufletul pe care l-ai recunoscut, pe care l-ai iubit pentru că-ţi reaminteşte de Acasă, pentru că îţi aduce energia de Acasă, trăieşte într-un trup al cărui destin nu permite o legătură de durată, o legătură fizică cu tine mai mult decât acea împrospătare sau chiar adăugire a energiei tale. Poate chiar aveţi ceva important de făcut împreună, pentru o scurtă perioadă de timp, pentru binele şi evoluţia voastră sau chiar pentru binele omenirii. Până la urmă, în toate momentele importante, în momentele de răscruce din viaţa unui om, apare cineva, un mesager, un suflet prieten sau chiar partener. Dar nu întotdeauna este potrivit să continue drumul împreună. Motivul pentru care a apărut în viaţa ta poate că este încă necunoscut, dar îţi vei da seama de asta după ceva timp. Încearcă să nu te răzvrăteşti, să nu te opui. Încearcă să te bucuri atât cât poţi fără să încalci regulile, nici pe cele spirituale, nici pe cele pământeşti.

–          Dar de ce? De ce să fie aşa? Cum poţi să-mi spui să nu încalc regulile? Dar ce regulă există împotriva iubirii? E cel mai mare păcat să refuzi iubirea, să negi iubirea, nu? Nu ăsta e cel mai mare păcat? Şi-acum îmi spui că trebuie să stau şi să mă uit cum … destinul îmi refuză mie dreptul la iubire? Mă impinge să resping iubirea de dragul legilor pământeşti?

–          Linişteşte-te! Te rog!

–          Nu mă liniştesc deloc! De unde şi până unde se întind legile astea care interzic trăirea iubirii, împlinirea ei? Când două suflete se întâlnesc, se recunosc, simt această imensă iubire în trupul de om, până când trupul nu mai poate, tremură, simte că leşină de-atâta iubire, şi singurul lucru pe care îl mai doreşte este doar reunirea, deplină…  de ce să nu fie voie?…

–          Nu e vorba de voie. E vorba despre teme, despre lecţii, e vorba despre momentul şi contextul întâlnirii. Nu ştii încă de ce v-aţi întâlnit. Învaţă să stăpâneşti pornirile trupului, învaţă să-ţi transformi această reacţie, mai ales această reacţie de revoltă.

–          Dar nu vreau! Nu vreau să-mi stăpânesc nimic! De fapt, nici nu ar fi vorba despre stăpânire, ci despre reprimare şi renunţare, despre sacrificiul iubirii. M-am săturat de sacrificiile astea ale iubirii pe altarul omenirii. De ce trebuie să se tot sacrifice câte cineva? De ce trebuie sacrificată iubirea? De ce sunt oamenii blestemaţi în halul ăsta? De ce? De ce?…

–          Uite, hai să analizăm puţin. Dacă sufletele nu ar avea de învăţat tot felul de lecţii, n-ar mai chinui oamenii. Poţi să priveşti şi aşa. Şi-atunci tu, ca suflet solar, trebuie să ai compasiune şi înţelegere şi iubire pentru conştiinţa şi trupul de om. Trebuie să-i fii recunoscător Pământului şi trupului de om pentru că îţi oferă ocazia de a învăţa lucruri noi, de a aplica ceea ce ştii deja. Când un trup este pregătit pentru transmutare, atunci are nevoie de o imensă cantitate de energie a iubirii. Şi, în acelaşi timp, de un câmp şi un context potrivit în jurul lui. Poate că trupul pe care îl porţi acum a ajuns într-o asemenea fază, într-un asemenea context încât are nevoie de o totală şi în acelaşi timp cea mai pură iubire. Dacă reuşeşti să aduci acest trup la înţelepţire, vei face mult bine Pământului. Şi poate că asta-ţi este menirea. Sufletele Pământului au şi ele drept la evoluţie, nu? Şi cum altfel dacă nu prin iubire s-ar putea ilumina sufletul fiecărei celule? Cum s-ar putea realiza metamorfoza materiei? Doar ştii, îţi aminteşti de cât de multă energie este nevoie pentru a modifica vibraţia unei pietre, de exemplu, nu?

–          Offf!!! … Se putea să nu-mi dai tu un răspuns înţelept?…

–          Nu pentru asta m-ai chemat?

–          De fapt, te-am chemat ca să-mi spui cum să fac, ce să fac… dacă se poate face o excepţie…

–          Hahahaha…. Nu există excepţii, doar ştii. Există doar alegeri. Alegerea de a încălca regulile sau de a le respecta. Dacă erai Acasă, te-ai mai fi întrebat asta?

–          Nu.

–          Păi vezi?… Hai, linişteşte-te şi ai răbdare.

–          Măcar spune-mi ce urmează sau de ce-am întâlnit-o?

–          Ştii foarte bine că nu pot să fac asta.

–          Ceva, măcar puţin… Te rog!

–          Ţi-am spus deja multe lucruri. E timpul să te-ntorci. Spor la Iubire!

–          Ah… staaaiii…

©danielamariamarin

soulsmeeting

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s