6 februarie 2014

6 februarie 2014

–          Mi-e rău, nu vezi?

–          De ce ţi-e rău?

–          De unde să ştiu de ce mi-e rău? Doar simt că mi-e rău.

–          Te-ai intrebat?

–          Ce?

–          De ce ţi-e rău?

–          Am constatat. Acum, dacă mă întreb, poate c-am mâncat prea mult.

–          Ăsta nu este răspunsul corpului, ci al minţii croşetate în jurul informaţiilor şi al credinţelor preluate din mediu.

–          Păi, nu trebuie să gândesc? Nu cu mintea gândim?

–          Întreabă-ţi corpul ce are. Şi după ce-l intrebi, taci. Fii atent la ce semne îţi dă, ce senzaţii se manifestă, în care parte a corpului. După ce identifici acel loc, după ce ţi-l semnalizează corpul, pune-ţi atenţia în locul acela, în zona aceea. Lumina conştienţei tale va lumina, treptat, încet, cu grijă, problemele corpului tău. S-ar putea să-ţi apară imagini mentale, s-ar putea să-ţi apară gânduri, amintiri, orice. S-ar putea să-ţi fie greu la început să descifrezi mesajul, să descifrezi acest limbaj al energiei, dar cu răbdare, consecvenţă şi deschidere, vei reuşi.

–          Aşa, simplu? Îmi întreb corpul, ca şi cum corpul ar putea vorbi, ignorând mintea, ignorând raţiunea şi toate informaţiile acumulate şi întreb un… corp?

–          Da. Vei fi surprins să constaţi că acest corp şi acea atenţie a conştienţei tale pot face o treabă mult mai folositoare decât mintea.

–          Adresez o întrebare, adică îmi folosesc mintea, dar adresez această întrebare corpului?

–          Ce-ar fi să nu-ţi mai priveşti corpul ca şi cum ar fi ceva, un obiect mult inferior minţii tale?

–          Dar nu-l privesc aşa!

–          Dar nici nu-l bagi în seamă.

–          Ba da, eu am grijă de corpul meu. Merg la sală de două ori pe săptămână, încerc să mănânc sănătos…

–          Dar nu comunici cu el. Te uiţi pe dinăuntrul lui? Vorbeşti cu el? Sau te porţi ca şi cum ar fi un câine de companie, luat doar aşa, ca să fii în pas cu moda? Îi dai mâncare, apă, îl scoţi la plimbare şi-n rest, să te lase în pace, că tu ai treabă?  Când a fost ultima oară când i-ai fost recunoscător corpului tău?… Tot aşa ne purtăm şi cu Dumnezeu. Nu! Stai, nu-mi spune că te duci la biserică, că-i mulţumeşti şi că te rogi în fiecare zi, şi mai ales înainte de cine ştie ce întâlnire de afaceri importantă!

–           Ba da, serios!

–          Nu!… Of, chiar nu voiam să mai aud si asta. Dar, dacă tot ai spus-o, te poţi opri puţin din rutina asta să te întrebi dacă nu cumva eşti doar un profitor, un fals credincios, dacă nu cumva îi ceri şi lui Dumnezeu, ca şi corpului tău, să te poarte peste tot, să te servească, să-ţi satisfacă nevoile, dorinţele, aspiraţiile pentru că asta e menirea lor? Nu cumva te porţi ca un stăpân care crede că dacă-i dă de mâncare şi un adăpost slugii sale este suficient? Că nu se cade şi nu este necesar să-i dea şi altfel de atenţie? Că doar e slugă, nu?

–          Mă tulbură ce-mi spui. Oare chiar aşa fac eu?… Nu pot să cred.

–          Nu poţi, pentru că noi credem despre noi că suntem buni, deştepţi, corecţi, numai lapte şi miere. Răul şi urâtul şi negrul şi întunericul le aruncăm în cârca altora, le respingem din alcătuirea noastră. Şi, cu cât respingem, cu cât refuzăm să le recunoaştem, cu-atât se-ntăresc, se umflă, ca să le vedem mai bine. Uneori nu le vedem decât atunci când murim.

–          M-ai pus pe gânduri.

–          Dacă te-am aşezat deasupra lor, mă bucur. Vei avea ocazia să le vezi de sus. Din acel sus care nu este sus dar este sus.

–          Cum spuneai să fac? Să-mi pun atenţia înăuntrul corpului?

–          Mai întâi, să-i mulţumeşti, apoi să-l rogi să-ţi arate ce nu e bine pentru el, ce-l deranjează. Apoi să-ţi urmăreşti senzaţiile. Dacă sunt mai multe, dacă în mai multe locuri ale corpului vei simţi câte ceva, o furnicătură, un junghi, o înţepătură, o încălzire, o răcire, orice senzaţie, atunci trebuie să le iei pe rând. Începe cu cea mai puternică. Cu locul unde ai simţit cel mai pregnant mişcarea energiei. Concentrează-ţi atenţia asupra acelui loc dorindu-ţi să afli adevărul. Chiar dacă nu vei vedea nimic, chiar dacă nu vei înţelege nimic atunci, pe loc, dar s-ar putea să afli altfel. Dintr-o discuţie cu altă persoană, dintr-o secvenţă urmărită la televizor, dintr-un fragment citit într-o carte… Mesajele vin, şi-n general se repetă atunci când este ceva de înţeles neapărat. În timp, după ce vei exersa suficient de mult atenţia, vei înţelege din ce în ce mai multe. Şi, ca să-ţi fie şi mai uşor, foloseşte-te de respiraţie. Înainte de a intra în legătură cu corpul tău, fă câteva respiraţii ample, fiind conştient de procesul respiraţiei. Urmăreşte cum inspiri profund, urmăreşte ce se întâmplă cu aerul inspirat înăuntrul corpului tău, ce se întâmplă după ce expiri. Vei vedea că la sfârşitul acestor respiraţii conştiente te vei afla într-o stare de linişte şi pace.

–          Îţi mulţumesc. Cred că deja am început să mă simt mai bine doar ce te-am ascultat spunând lucrurile astea.

–          Preia darul şi dă-l mai departe! Sănătate şi spor la conştienţă!

–          Mulţumesc.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 6 februarie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s