8 februarie 2014

8 februarie 2014

–          Ce este lumina?

–          O formă de exprimare-manifestare a energiei libere, a energiei purtătoare de informaţie.

–          Vorbeşti de lumina conştienţei?

–          Şi de aceea. Mai ţii minte schema pe care ţi-am prezentat-o la Modulul 1? Intenţie-energie- manifestare sau atenţie/ energie informată, voinţă/acţiune, realitate? Lumina conştienţei este şi energie şi informaţie şi manifestare. De-aceea cine ajunge să atingă acel nivel al conştienţei, poate manifesta, poate alege realitatea.

–          Proprie sau şi pe cea colectivă?

–          Ambele. Într-o măsură mai mică pe cea din urmă, dar în niciun caz nesemnificativă.

–          Şi totuşi, straturile astea de conştiinţă, de vibraţie, de informaţie, se împletesc între ele şi ne dau senzaţia unui singur strat, unei singure dimensiuni. A unui continuum. Cum am putea reuşi să fim în corp şi totuşi să accesăm şi toate informaţiile din toate palierele de frecvenţe?

–          Pentru asta este nevoie de un creier-computer cuantic, de o gândire-procesare a informaţiei de tip complex, interconectat, multidimensional, holist. Este dificil de explicat în cuvinte, pentru că până la urmă, chiar şi cuvintele dispar. Se operează la nivelul subtil al informaţiei, în câmpul transportor de informaţie, în energie. Iar creierul uman încă funcţionează separat, încă are două emisfere separate. Cum spunea Maestrul Dang, de-abia atunci când nu va mai fi împărţit în două, de-abia atunci când se vor depăşi limitele impuse fizic şi fiziologic, omul va atinge cea mai înaltă formă de inteligenţă, va avea acces la cunoaşterea universală. Iar calea energiei este cea mai rapidă cale. Aşa cum se pot activa gene din baza de date a omului, din ADN prin atenţie, concentrare, cuvânt, comandă, tot aşa se poate acţiona şi extrage din câmpul morfogenetic primordial matricea necesară realizării acestui tip de creier cuantic.

–          Dar ştiinţa a reuşit acest lucru, nu-i aşa? Tehnic şi tehnologic s-au făcut nenumaraţi paşi înspre această realizare.

–          Ştii, pe mine asta mă miră cel mai tare: dacă omul este capabil să realizeze obiecte atât de sofisticate şi capabile de atâta inteligenţă, de ce nu investeşte aceeaşi muncă şi interes în dezvoltarea sa? De ce îşi doreşte să creeze roboţi capabili să devină oameni sau să înlocuiască oamenii în loc să-şi dorească să devină capabil a face mai multe operaţiuni simultan, capabil să-şi proiecteze conştient mai multe corpuri, care să aibă conştienţă, care să întreprindă toate cele necesare? Cum ar fi să-ţi trimiţi o copie a ta să semneze un contract în Japonia, evident fără să mai polueze aerul cu avioanele, o altă copie să stea acasă şi să gătească, o alta să se ducă la teatru…

–          Hahahha… Asta e dintr-un film sf, ceva, nu?

–          Poate. Nu ştiu. Dar mi-a povestit cineva că ultima probă pe care trebuie să o susţină un absolvent de şcoală paranormală rusească este realizarea a trei acţiuni, în trei locuri diferite, simultan. Bănuiesc că asta înseamnă că se învaţă şi cum să intre şi să folosească temporar un alt corp uman. Şi asta nu mai e sf. Multe dintre sf-urile de-acum o sută de ani sunt deja realităţi.

–          Poate că erau şi atunci realităţi, dar nu ni se arătau nouă decât in filme, prin cărţi, ca să ne obişnuiască cu ideea.

–          Poate.

–          Şi cum se poate ajunge la acea conştienţă?

–          Prin multă practică. După ce, evident, îndepărtezi vălurile iluziilor şi sigiliile energetice, îndepărtezi barierele minţii comune.

–          Şi pentru asta ai nevoie de ajutor, presupun.

–          Da. Primul ajutor şi cel mai important ţi-l acorzi tu. Apoi găseşti căi de antrenament, de acces… fiecare rezonează cu o cale. Important este să meargă mai departe, să nu se lase furat de iluzia atingerii unui capăt. Dar mai inainte este necesar să iasă din zona comodităţii sau a confortului, ceea ce nu se prea întâmplă decât dacă apar probleme în viaţa omului, probleme căroră nu le mai găseşte explicaţie sau nu le mai poate face faţă. Rareori întâlneşti oameni care îşi caută înţelesul experienţei, care caută adevărul, care caută şi nu se opresc din căutare, nu se mulţumesc să trăiască şabloane. Foarte rar oameni care să-si dorească iluminarea.

–          Da, cam aşa e. Dar asta ţine şi de destinul sufletului, nu?

–          Individual şi colectiv. Da.

–          Şi dacă ne uităm la nivel colectiv, este foarte clar că drumurile ne sunt deschise. Doar să vrem, cam atât ar fi necesar, nu?

–          Intenţia, cererea sau rugăciunea, vrerea sau voinţa antrenează automat un răspuns. De-aceea când omul este pre-gătit, adică s-a copt suficient, îi vin şi musafirii care să-i aprecieze, să evalueze şi să-i indice rezultatele. Poate mai trebuie puţină sare, poate o frunză de mentă sau câteva boabe de piper… Dacă sufletul a cerut deodată cu mintea, universul îi pune la dispoziţie tot ceea ce este necesar pentru înfăptuirea cererii sale. După o reţetă nu întotdeauna uşor de realizat, dar cu siguranţă una autentică.

–          Mda. Bine, mulţumesc. Mă duc să mai inspir puţină lumină. La revedere!

–          La revedere!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s