11 februarie 2014

11 februarie 2014

–          Cât de uşor îţi poate fi distrasă atenţia! Cât de repede poţi uita de drumul tău, când ai atâtea oferte ispititoare, atâtea sfaturi şi poveţe, atâtea exemple mediatizate care îţi stârnesc apetitul, dorinţa de a avea şi tu ceea ce au alţii! Şi culmea, chiar şi după ce ştim, după ce-am aflat că asta este tehnica, şi tot ne lăsăm furaţi.

–          Bernays explică totul în cartea lui, Propaganda. Şi inca de la 1928! Ba mai şi încheie spunând că propaganda nu se va sfârşi niciodată, că asta este calea de a instaura o ordine, folosindu-te de haos. Şi e firesc. Odată ce forţezi un sistem viu să-şi iasă din starea de echilibru, forţa intrinsecă şi naturală de restabilire a echilibrului se va manifesta imediat căutând să reorganizeze sistemul pentru a putea funcţiona in continuare, dacă nu poate restabili funcţiile aşa cum erau înainte. Drept urmare, se va schimba şi principiul, axul după care se rotesc toate. Ca să nu mai vorbim de tendinţa de a selecta un model din tiparul existent în jur. Aşa că, orice model de reorganizare îi este la îndemână, pe-acela îl va prelua. Mimetismul ăsta cred că tot din comoditate vine.

–          Şi dacă inerţia este prea mare, atunci se stârneşte o acţiune care să-i deranjeze liniştea, care să-l sâcâie pe omul obişnuit să doarmă, să se trezească, să meargă la serviciu, să cumpere, să împrumute, să aibă…

–          Nu prea suntem noi conştienţi nici de motivaţiile noastre, nici de acţiunile noastre. Credem că ştim, credem că vrem pentru că aşa ni s-a impus subtil, prin atâtea mijloace şi metode. Şi dacă-i dai maimuţei câteva monede strălucitoare,  e fericită. Şi are cu ce se juca. Nu degeaba se spune despre mintea omului că este o maimuţă. Maimuţa şi când stă aşezată, nu stă degeaba. Ba mai mestecă o frunză, ba se mai caută de purici…

–          Şi până la urmă, prin toate metodele astea de meditaţie, prin toate tehnicile astea de trezire spirituală, cam în cât timp crezi tu că s-ar schimba omenirea, că s-ar trezi atât de mulţi încât să nu mai permită sepiei ăsteia să se manifeste? Că ne dă cu cerneală în ochi şi nici c-o mai zărim, îşi schimbă şi ea culoarea, se face una cu cerneala şi gata, scapă neprinsă.

–          Nu ştiu in cât timp pentru că se foloseşte aceeaşi metodă, aceeaşi propagandă în toate domeniile, inclusiv în cele spirituale. Şi când să spui, “vai, uite, se trezesc oamenii!”, constaţi, că, de fapt, sunt prezentate alte manipulări, alte idei înspre care sunt împinşi mieii. Şi-uite aşa, turma se va năuci pe sine de-atâta preumblat in căutare de iarbă mai bună şi mai grasă, iar de Paşte, gata, nu va mai fi.

–          Că bine zici, ca mieii la tăiere. Merg frumos, oriunde îi mână ciobanul. Se bucură de viaţă, şi au încredere în cioban, căci le-a dovedit că le dă voie să mănânce, le dă voie să bea şi apă. De un’să-şi imagineze că după ce-au dat de gustul ierbii, se va termina şi filmul vieţii lor!

–          Şi, din când în când, mai apare şi lupul. Măcar ăluia îi e foame, nu poftă. Nu trebuie să respecte un obicei păgân, de altfel. Că asta cu ofrandele aduse zeilor sau dumnezeilor, de la inimile smulse din piepturile oamenilor, aşa cum procedau ăia prin America de Sud şi până la miei sau vaci sau mai ştiu eu ce animale, nu are cu siguranţă de-a face cu adevărul spiritual.

–          Dar, cum, că scrie şi-n Geneză! Nu aducea ofrande Abel, care era păstor de oi, şi lui Dumnezeu îi plăceau ofrandele aduse de el, dar la cele aduse de fratele lui, de Cain, care era agricultor, nu se uita? Nu datorită lipsei de apreciere a realizărilor sale s-a născut gelozia şi invidia în Cain?

–          Ai putea spune şi-aşa, dar nu poţi pentru că-ţi lipseşte o variantă, un termen de comparaţie. Dacă ar fi fost trei fraţi, şi numai darurile unuia dintre ei ar fi fost plăcut in faţa lui Dumnezeu, iar ceilalţi doi ar fi manifestat amândoi invidia şi gelozia, doar atunci ai fi putut trage concluzia că aceste urâturi ale lumii, invidia, gelozia şi crima s-au născut ca reacţie naturală la lipsa de apreciere, la absenţa afecţiunii împărtăşite. Aşa, avându-l doar pe Abel, şi acesta ucis, nu mai ai cum să ştii care este natura omului.

–          Dar ai cum să vezi. Hai, că m-ai întristat. Mă duc să văd un film.

–          Vezi ce-alegi: crime, bătăi, gelozie, complot, minciună, înşelătorie, furt sau o dramă cu-o iubire imposibilă.

–          Caut o comedie. Văd eu. Sau un desen animat. Dar nu mai vreau să mai gândesc nimic.

–          Şi crezi că poţi să nu gândeşti dacă te uiţi la un film?

–          Şi ce-ai vrea, să citesc o carte?  Aia mă pune şi mai tare la gândit! Gata, lasă-mă, că deja încep să mă enervez. Eu nu-nţeleg cum poţi să rămâi aşa zâmbitor, că parcă totu-ar fi o glumă şi te distrează. Ai băut ceva?

–          Nectarul zeilor. Ţi-l recomand. O picătură doar, şi toate celelalte devin o glumă.

–          Pentru tine. Şi pentru ceilalţi, care n-au sorbit picătura asta?

–          Ceilalţi… nu ştiu. Treaba lor, să sufere, să se frământe, să ducă ofrande…

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s