Arta de a oglindi sau cum se poate irosi darul

12 februarie 2014

–          Dar eu am vrut să fac bine! Numai bine. Cum poţi să spui că am greşit?

–          Chiar şi dacă nu ţi s-a cerut în mod explicit să ajuţi?

–          Uneori, da.

–          Ei bine, acelea se numesc excese şi intruziuni, incălcarea liberului arbitru şi intervenţie în karma persoanei, prin urmare acumulare de greşeli în sacul tău.

–          Bine, dar dacă oamenii nu ştiu ce li se întâmplă, dacă eu văd şi am aceste daruri, ce să fac atunci cu ele? Să nu fac nimic?

–          E suficient să fii tu lumină şi iubire şi s-o răspândeşti continuu, peste tot în jurul tău. Să foloseşti darurile atunci când este cazul este o mare artă. Să te abţii de la a crede că poţi fi de vreun folos atunci când ajutorul nu este cerut este un semn de înţelepciune. Ştii, precum proverbul cu tăcerea de aur. Pentru că dacă omul nu cere ajutor, dacă nu este dispus să-şi recunoască nevoia de ajutor, atunci va dispreţui oferta ta şi darul se iroseşte. Se consumă inutil. Cu cât te străduieşti mai mult să ajuţi pe cineva, cu-atât persoana se va îndepărta pentru că va simţi intruziunea ta.

–          Adică să tac şi să nu spun nimic?

–          Dacă eşti întrebată, poţi spune, bineînţeles, dar cu măsură. Degeaba îi spui adevărul de la prima întâlnire, că dacă omul nu este pregătit să-l accepte, să-l recunoască, dacă este prea orgolios şi se ţine cu dinţii de credinţele şi convingerile sale, nu doar că-ţi va râde în nas şi-n felul acesta îşi mai adaugă o pietricică în tolba lui, dar se va îndepărta şi mai mult de posibilitatea de a vedea acel adevăr tocmai pentru că l-a respins în clipa in care i l-ai comunicat. Cu alte cuvinte nu-l ajuţi deloc.

–          Dar dacă mi se plânge, dacă mă întreabă ce să facă, eu cum să reacţionez?

–          Îi poţi spune părerea ta, la fel cum i-ai spune părerea ta despre o carte. Fără să accentuezi cumva că ceea ce spui este adevărat. Ca şi cum ar fi o ipoteză. Demonstraţia urmează să o descopere persoana. Dacă va dori. Dacă sufletul acelei persoane a determinat-o să-ţi spună ţie, să te întrebe şi pe tine ce să facă, înseamnă că a rezonat pe un anumit palier cu sufletul tău. Dar nu întotdeauna sufletul poate determina mintea să asculte sau să creadă. Asta depinde de nivelul acelui suflet şi oricât te-ai strădui, nu se pot depăşi diferenţele astea.

–          Dar nu sufletele comunică între ele mai inainte de orice? Chemarea unui suflet, strigătul lui nu este imediat auzit de celelalte suflete şi nu se creează imediat orice este nevoie pentru a ajuta sufletul care-a strigat?

–          Ba da, exact aşa se petrece. Se creează tot felul de scenarii pentru a împleti firele realităţii pământene astfel încât să poată fi ajutat. Dar dacă se manifestă respingerea, nu avem ce face.

–          Sunt o mulţime de oameni care se roagă pentru a le fi bine. Şi totuşi nu primesc răspunsul. Sau nu-l văd, nu-l înţeleg.

–          Pe-o parte se roagă, pe altă parte judecă şi nutresc invidie sau manifestă răutate. În ceea ce priveşte interpretarea mesajelor de răspuns, e foarte greu. Pentru asta este necesară integritatea, onestitatea, curajul şi, mai ales, smerenia. Un om orgolios nu va putea să interpreteze corect mesajele entităţilor la care se roagă. Un om care crede că dacă se ţine cu-o faţă în lumină, şi cu cealaltă in întuneric reuşeşte să împace totul în viaţa lui, să hrănească şi sufletul şi corpul, se înşeală amarnic. Până când nu aduci spiritul iubirii în tot ceea ce eşti şi în tot ceea ce faci, până când nu ai curaj să trăieşti sincer, cinstit, recunoscându-ţi şi greşelile, şi valorile, şi calităţile, dar şi defectele, nu poţi cunoaşte adevărul. Deci nici nu-l poţi recunoaşte. Unui om îi poţi arăta calea, dar nu poţi merge tu în locul lui pe ea.

–          Da. Asta ştiu. Nu ştiu cum să mă opresc din a spune tot ceea ce ştiu că l-ar putea ajuta.

–          Conectează-te mai bine cu Dumnezeu. Şi când e cazul să taci, o să taci şi-o să laşi omul să treacă prin experienţa sa, chiar dacă asta înseamnă suferinţă. Uneori este atât de necesară. Mai ales celor încăpăţânaţi şi orgolioşi. Stai mai retrasă şi doar cine va avea într-adevăr nevoie de ajutorul venit prin tine, te va găsi. Exersează mai mult iubirea totală, absolută, neindividualizată, în loc să pierzi timp preţios încercând să ajuţi persoane care nu vor să se urnească din povestea lor.

–          Mulţumesc, aşa am să fac.

–          Vezi, tu ai acceptat imediat tot ceea ce am spus eu şi-ai hotărât să urmezi sfaturile pe care ţi le-am dat. Nu ai pus la îndoială ce ţi-am spus. De ce crezi că se întâmplă astfel?

–          Cum de ce? Pentru că ai dreptate şi pentru că am încredere in tine.

–          Pentru că ai reuşit să vezi adevărul în spusele mele. Să-l re-cunoşti. Eu n-am făcut altceva decât să-ţi stau in faţă ca o oglindă. Toate aceste lucruri pe care le-am spus, au fost extrase din tine, proiectate de lumina sufletului tău în suprafaţa oglinzii ce sunt eu. Lumina sufletului a proiectat ceea ce avea nevoie să recunoască, să-şi amintească conştienţa ta. Şi asta este o artă. Să fii o oglindă coerentă, concentrată şi-n acelaşi timp imparţială. În felul acesta sufletul şi sinele superior al persoanei se poate reflecta atât cât este necesar şi potrivit. Altfel, dacă oglinda face ape, dacă intervine cu emoţiile sale, cu dorinţele sale, chiar şi acelea indreptate către binele omului, atunci se-amestecă lucrurile şi adevărul este în pericol de-a fi deviat.

–          Oh, câtă dreptate ai! Mulţumesc, maestre!

–          Să-ţi fie cu folos!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Arta de a oglindi sau cum se poate irosi darul

  1. Reblogged this on daniela maria marin and commented:

    Eu n-am făcut altceva decât să-ţi stau in faţă ca o oglindă. Toate aceste lucruri pe care le-am spus, au fost extrase din tine, proiectate de lumina sufletului tău în suprafaţa oglinzii ce sunt eu. Lumina sufletului a proiectat ceea ce avea nevoie să recunoască, să-şi amintească conştienţa ta. Şi asta este o artă.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s