Mami, cum este când te îndrăgosteşti?

 

1402-2014

–          Mami, cum este când te îndrăgosteşti?

–          Frumos! Tare frumos!

–          Chiar şi dacă persoana de care te-ai îndrăgostit nu ştie că te-ai îndrăgostit de ea?

–          Bineînţeles. Bucuria este a ta, trăirea este a ta, independent de răspunsul de care, de altfel, nici nu ai nevoie dacă ştii că tot ceea ce trăieşti izvorăşte şi se desăvârşeşte în tine.

–          Dar dacă îţi doreşti să primeşti un răspuns din partea ei… dacă îţi doreşti să îmbrăţişezi acea persoană, să te îmbrăţişeze şi ea pe tine, să fii în braţele ei…

–          Asta e altceva. Dacă şi persoana se îndrăgosteşte de tine, atunci  această dorinţă se va împlini cu siguranţă. Îndrăgostiţii nu pot sta departe unul de altul prea mult. Pentru că sufletele lor stau îmbrăţişate sau se ţin de mână şi-atunci, şi trupurile vor la fel … Dacă, însă, acea persoană nu este îndrăgostită de tine, vei avea de furcă cu transformarea dorinţelor tale.  Când se nasc astfel de dorinţe doar în tine, în absenţa unui răspuns asemănător din partea celeilalte persoane, sau când răspunsul este negativ, atunci este cazul să te întrebi de ce ai fost atrasă să te îndrăgosteşti sau să ţi se pară că te-ai îndrăgostit. Uneori nu este vorba decât de o rezonanţă la nivel de suflet, de o recunoaştere a unui suflet cunoscut. Un suflet, nu şi persoana care îl poartă!  Şi asta e tare greu de dus.

–          Şi starea asta, când recunoşti un suflet, nu este tot ca o îndrăgostire?

–          Ba da. Pentru că sufletele sunt iubire, şi-atunci când se bucură, înfloresc iubirea ce sunt. Şi iubirea dă pe dinafară. Se răspândeşte în tot corpul, trezeşte şi luminează cu parfumul ei fiecare celulă.

–          Te poţi îndrăgosti de un suflet?

–          Da. Numai că experienţa asta îţi va aduce oarece suferinţe dacă nu vei putea păstra mereu prezentă în conştienţa ta această diferenţă între suflet şi persoană. Eu m-am îndrăgostit odată de un suflet. Fără să ştiu, bineînţeles. M-am îndrăgostit de o maşină. Nici măcar de ea, ci de ceea ce emana din ea. Nu de cum arăta ea, nu de calităţile ei de maşină. Ci pur şi simplu am simţit-o ca pe un suflet drag. Treceam aproape zilnic pe lângă ea. Îi vorbeam în gând, îi împărtăşeam din poveştile mele. A trecut aşa mai bine de-un an, când, într-o zi, s-a oprit lângă mine o maşină, s-a deschis portiera din dreapta, iar şoferul m-a întrebat dacă mă poate ajuta. Căram nişte sacoşe grele. Era cald, eram teribil de obosită. Mama mea mai avea câteva luni de trăit. Îmi purtam tinereţile printre vise despre care gândeam că sunt irealizabile, dar aveam nevoie de ele pentru a supravieţui, între vise despre ce aş fi vrut să fac şi îngrijirea mamei, a casei, serviciul…

Deşi nu mai făcusem aşa ceva niciodată, să mă urc într-o maşină cu un necunoscut, în clipa aceea un impuls ciudat m-a făcut să dau la o parte toate prejudecăţile, să uit de toate regulile şi să accept ajutorul oferit. M-am urcat fără să mă uit măcar în ce maşină mă urc. I-am mulţumit şoferului pentru ajutor fără să mă uit la el. Mi-am aşezat plasele grele la picioare şi i-am răspuns că mă poate lăsa la staţia de metrou. A mai spus că eram vecini şi alte câteva propoziţii s-au schimbat între noi, aşa, să treacă timpul. Apoi m-am răsucit cumva în scaun, să mă aşez mai bine şi ochii mi-au căzut pe tapiţeria maşinii. M-am speriat. Inima a-nceput să-mi bată atât de tare, încât aproape că nu-mi mai găseam aerul pentru a rosti singura întrebare al cărui răspuns avea să-mi confirme că, da, este ea, prietena mea, confidenta mea de mai bine de-un an. Mirat s-audă că eu ştiam numărul maşinii lui, şoferul a frânat uşor şi s-a întors spre mine. Atunci ni s-au întâlnit ochii, şi prin ei, sufletele noastre. Atunci am trăit senzaţia de imponderabilitate, de mare, de cer, de toate la un loc, o curgere continuă, un flux al iubirii pe care-o ştiam demult. Asemenea întâlniri nu ţi se oferă prea des în viaţă. Sunt extrem de rare tocmai pentru că sunt aranjate de dincolo de lumea fizică, tocmai pentru că poartă un imens potenţial. Ce anume fac oamenii cu sufletele lor după aceea, e altă treabă. Că neagă, că nu pot duce, că se sperie, că le este teamă de prea multul iubirii… asta e altă discuţie. Atunci, în clipele acelea m-am îndrăgostit instantaneu. După ce-am coborât din maşină, sacoşele mele nu mai aveau greutate. Lumea în jur era minunată! Copacii-mi fredonau cântece neauzite, florile dansau în adierea trecerii mele, trotuarul pe care călcam era chiar cerul. Nu ştiam cum arăta bărbatul de care mă îndrăgostisem, nici măcar nu-mi puteam aminti figura lui. Pentru că nu de el mă îndrăgostisem eu. Cum arăta el, omul, nu conta. Aproape că nu mai conta nici moartea ce se instalase în casă aşteptând, poate, să ne plictisim de ea. Nu ştiu, dar cred că ea era motivul pentru care în ziua aceea Dumnezeu a aranjat în aşa fel încât să întâlnesc şi persoana purtătoare a unui suflet atât de drag sufletului meu. Asta recunoscusem eu în maşina aceea: sufletul omului care o conducea. Sufletul are o amprentă a lui care se impregnează în toate obiectele omului. Iar eu, atunci, aveam nevoie de acest ajutor. Întotdeauna Dumnezeu aranjează în aşa fel încât să primeşti  ajutor atunci când chiar ai nevoie, când te afli în pragul unui eveniment grav. Aşa este posibil să apară în viaţa ta oameni care au menirea, fie că sunt conştienţi, fie că nu, să te ajute în viitorul apropiat. Uneori te îndrăgosteşti de ei, alteori îţi sunt doar prieteni. Îndrăgostirea aceea a trezit în mine puteri nebănuite. Căci asta face îndrăgostirea, te-nalţă şi îţi dă putere, îţi dezvăluie puterea iubirii din tine.

–          Şi când iubeşti?… A iubi şi a fi îndrăgostită e totuna?

–          Nu întotdeauna. Dar atunci când sunt totuna, trăieşti sublimul.

–          Şi cum ştii când iubeşti?

–          Ştii, dacă vorbim despre iubirea romantică, adică iubirea faţă de un om-partener, vorbim despre iubire în mod particular, nu general. Când oricare ar fi lecţiile pe care ţi le oferă iubirea, tu nu renunţi la ea, când oricât de greu ţi-ar fi, dar nu renunţi, pentru că tot din iubire înveţi să înţelegi de ce ţi-e greu…. Din iubire înveţi să nu-ţi mai fie greu. Înveţi să iubeşti continuu, ca o respiraţie. Înveţi să descoperi mereu câte ceva, înveţi să recunoşti profunzimile omului, înveţi să accepţi, înveţi chiar şi să te dai la o parte dacă asta ii aduce lui fericirea… înveţi s-o recunoşti în toate şi în toţi. Iubeşti atunci când nu ceri nimic în schimbul iubirii tale. Iubeşti atunci când te simţi întreagă. Iubeşti atunci când şi inima, şi mintea, şi trupul, şi sufletul îţi zâmbesc deodată. Iubeşti atunci când nu pui lanţuri în jurul mării. Imaginează-ţi… cum ar fi o mare sau un ocean înconjurate de garduri şi lacăte? Inaccesibile oricui altcuiva cu excepţia celui care le-a zăvorât, stăpânului cheilor…. Iubeşti atunci când iubeşti iubirea.

–          Bine, mami, dar eu vorbeam de oameni! Cum ştii dacă iubeşti sau nu iubeşti un om?

–          Vei ştii când uitându-te în ochii lui, găseşti acolo totul. Când ceea ce simţi este unic şi nemaitrăit. Când ceea ce trăieşti te luminează pe dinăuntru şi pe dinafară. Când iubirea pentru el te sporeşte, te înalţă, te bucură. Când îmbrăţişarea lui îţi este suficientă, ba chiar numai gândul tău înspre el şi-ţi e suficient. Când este parte din tine, mereu cu tine, indiferent de distanţa ce desparte trupurile voastre, când iubirea pentru el depăşeşte orice limite sau bariere lumeşti, căci nici timp, nici spaţiu, nici forţe, nici legi, nici cuvinte, nici situaţii sau evenimente, nici lume, nimic … nimic altceva nu mai are importanţă! Ba chiar nu mai există. Când el eşti tu! Aşa ştii că iubeşti un om!

 

eyes-heart

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s