O poveste

20 februarie 2014

–          Îmi spui o poveste frumoasă?

–          Despre ce să fie povestea?

–          Despre orice, numai frumoasă să fie.

–          Ai nevoie de frumos?

–          O mare nevoie! Nu mai suport urâciunile astea din jur. Nu mai suport nedreptatea, minciuna, excrocheria, lipsa totală de respect şi demnitate, ipocrizia, absenţa iubirii autentice faţă de semeni, faţă de pământul care ne hrăneşte! Este urât, urât ce se întâmplă!

–          Şi-atunci, ca să mai uităm, ca să putem face faţă urâtului, fugim. Fugim să admirăm frumosul, să ne oblăduim rănile cu vreo emoţie frumoasă, să nu înnebunim, să n-o luăm razna cu totul şi cu toţii.

–          Cam aşa.

–          A fost odată o planetă care era locuită de nişte fiinţe foarte frumoase, Fiinţele-Om. Corpurile lor luminau pe oriunde treceau. Florile se deschideau în urma lor, copacii se unduiau de bucurie şi repede-repede mai năşteau câte-o frunză strălucitoare astfel salutând  trecerea fiinţelor-om pe lângă ei. Când admirau ceva, fiinţele-om aveau darul de-a face să crească lucrul acela care se transforma imediat într-o minunăţie, scoţand la iveală comoara sa, aproape perfectă. Dar, cum noţiunea de perfecţiune nu exista, ci doar de frumuseţe, fiinţele-om nu aveau nevoie să gândească prea mult pentru a da naştere unor astfel de expresii. Nu trebuiau decât să iubească şi să admire. Şi-atunci, tot ce era mai bun în esenţa lucrului aceluia, ieşea la suprafaţă, inflorea.

Fiinţele-Om nu cunoşteau urâtul. Mulţumeau şi erau atât de bucuroase să privească tot ceea ce le dăruia oricare altă fiinţă de pe planetă. Planeta avea şi ea un cântec al ei, ca şi florile, copacii şi orice vietate. Din când în când, planeta suna cumva, ca un fel de tobă şi bucium la un loc, şi-atunci, fiinţele-om ştiau că trebuie să se ascundă în peşteri degrabă, căci urma să vină vântul cel negru şi-atât de puternic, că putea smulge copacii din rădăcini. Bineînţeles că vântul ăsta putea lua cu el orice fiinţă, cu-atât mai mult Fiinţele-Om care aveau trupuri uşoare ca aerul. Când se-ntâmpla s-audă tulnicele răsunând, toate vietăţile care nu aveau rădăcini se retrăgeau în adăposturi adânci, în pământ. Sperau că mama planetă va încerca să ţină piept cât mai bine vântului negru, dar, pentru ca ea să nu mai poarte şi grija lor, se ascundeau în grotele dinainte pregătite. Nimeni nu ştia de ce venea, de unde venea şi cine era vântul negru. Singurul lucru pe care îl ştiau despre el era că nu era deloc impresionat nici de frumuseţe, nici de bucurie, nici de parfumuri sau culori, nu-i plăceau nici florile, nici copacii, nici cântecele fiinţelor-om, pentru că, am uitat să-ţi spun că fiinţele-om cântau atât de frumos, că şi păsările cântătoare se-opreau din cântatul lor şi veneau să asculte.

Într-o zi, printre fiinţele-om apăru un copilaş. Nimeni nu ştia de unde venise, când se născuse, cu-atât mai mult cu cât, deşi semăna întrucâtva cu ele, avea ceva diferit. Avea picioare şi braţe puternice, corpul lui era mai puţin luminos şi făcea zgomot când călca pământul. Se uitară la el curioase şi oarecum stinghere, până când îl auziră vorbind: Eu sunt salvatorul vostru. Eu sunt Adam şi eu voi fi stăpânul vostru, al tuturor. Nu vă uitaţi la mine că sunt scund.  În câteva zile mă voi face mare, şi-atunci veţi vedea puterea mea. Am venit de-acum, ca să vă pregătesc şi să-nvăţaţi a vă teme.

–          Nu, stai, opreşte-te! Ţi-am spus să-mi spui o poveste frumoasă! Ce l-ai băgat pe Adam în poveste? Tocmai ce-ai stricat povestea!

–          Îmi pare rău, nu m-am putut abţine! Era prea frumoasă!

beings-of-light

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to O poveste

  1. Reblogged this on DARdeDARia and commented:

    “nu m-am putut abine… era prea frumoasa!”

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s