21 februarie 2014

21 februarie 2014

–          Ţi-e somn!

–          Nu, nu mi-e somn!

–          Hai, recunoaşte că ţi-e somn!

–          Nu mi-e somn, sunt obosită!

–          Ştii, poţi să-ţi imaginezi că dormi. Să stai aşa câteva minute, imaginându-ţi că dormi şi gata, te-ai odihnit. Creierul nu face diferenţa între imaginaţie şi realitate.

–          Serios?

–          Da, dar trebuie să-ţi imaginezi şi-un vis, că altfel nu merge. Tu nu ştii cum este de fapt experienţa somnului profund. Nu ai nicio amintire despre somnul profund. Şi ca să te odihneşti, trebuie să intri în faza de somn profund. Înainte de ea sau după ea, poţi visa. Aşa că, trebuie să-ţi alegi un vis. Hai, ce vis îţi alegi?

–          Cum adică să-mi aleg un vis?

–          Aşa, te întrebi ce ţi-ar plăcea să visezi.

–          Poate să fie şi un vis treaz?… ăăă… adică, un vis al meu?

–          Da, sigur. Orice.

–          Atunci aleg să visez că trăiesc undeva pe malul oceanului. Am o căsuţă mică, dar foarte caldă şi veselă, cu o verandă înconjurată de cearceafuri albe pe care le flutură vântul ca pe pânzele unei corăbii. Stau acolo şi scriu, şi mă bucur de soare, de cer, de ocean şi de vânt, şi ştiu că într-o zi, va veni el. O să mă găsească stând la malul oceanului, cu valurile spălându-mi picioarele, cu părul fluturând. O să vină şi-o să mă îmbrăţişeze, şi eu n-am să ştiu cine m-a îmbrăţişat, şi-apoi mă va lua în braţe şi de-abia atunci îi voi zări chipul. Ne vom privi unul pe altul, descoperindu-ne, cercetându-ne trăsăturile feţelor, apoi el va inainta în apă, şi eu voi râde, el va zâmbi pentru că nu înţelege de ce râd, şi-asta îi va slăbi puterea, şi-aproape că mă va scăpa în apă, şi-apoi ne vom stropi unul pe altul, şi ne vom juca şi …

–          Auzi, da’ nu crezi că este cam dificil să-ţi imaginezi şi să simţi că eşti în apă?

–          Nu, deloc. Mie mi-e uşor.

–          Şi restul? Îţi este la fel de uşor să te simţi îmbrăţişată şi luată în braţe şi scăpată în apă?

–          Da.

–          Cum? Adică, numai dacă ai mai trăit cândva treaba asta şi este o amintire, nu? Ai mai trăit asta?

–          Nu, în viaţa asta niciodată.

–          Da’ ai visat asta vreodată?

–          În somn, nu. E un vis pe care îl am poate dintr-o altă viaţă, cine ştie?

–          Interesant. Şi vezi în detaliu totul?

–          Daaa! Văd până şi desenul de pe un ghiveci cu flori pe care-l am în camera unde scriu, care este şi bucătărie, şi sufragerie şi cameră de lucru.

–          Să ştii că asta e o viaţă paralelă, nu anterioară!

–          Păi, nu sunt toate paralele?

–          Nu, cum să fie toate? Numai cele care rezonează. Şi dacă tu vezi cu atâtea detalii, eu aşa cred, că eşti în legătură cu-acea parte din tine care trăieşte acolo, în dimensiunea aia. Şi ai putea să-ncerci să cauţi mai multe detalii, să afli despre lumea de-acolo, in ce an te afli, cum sunt oamenii, cum e lumea, viaţa… Ai încercat?

–          Nu. De ce-aş încerca?

–          Nu te gândeşti? Ai putea fi într-un viitor, ai putea şti ce se intâmplă cu omenirea, cum se schimbă, cum va fi viaţa…

–          Şi?

–          Şi ne-ai putea spune şi nouă!

–          Şi?

–          Cum şi? Şi…

–          Şi?

–          Mda.

–          Bine, hai că mă duc să mă culc. Voi visa un vis adevărat. Dacă-l ţin minte, ţi-l povestesc, da? Somn uşor!

–          Somn lin!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s