25 februarie 2014

25 februarie 2014

–          Lucrurile cele mai simple sunt şi cele mai greu de înţeles. Uite, de pildă cum zici tu, cu adevărul! Păi, eu am tot zis adevărul şi m-am ales cu suferinţă şi tristeţe, mi s-a dus buhul de nesuferită doar pentru că am ţinut la adevăr mai mult decât am ţinut la pace. Că, ştii cum e, dacă vrei să ai pace, e bine să nu spui tot sau chiar să taci. Că lumea se schimbă, uită ce-a spus, uită ce-a făcut. Numai tu rămâi cu amintirea şi cu cicatricea.

–          De unde şi până unde pace în minciună? Aia nu e pace, aia e falsitate, compromis, e ignorarea cu bună ştiinţă a adevărului de dragul unei realizări, indiferent de ce natură ar fi ea. O astfel de pace nu are cum să nu putrezească la un moment dat, şi-atunci aerul putrefact va ucide orice urmă de iubire.

–          Bine, dar în realitate, în cotidianul ăsta oricum împuţit, nu se probează ce mă-nveţi tu! Chiar nu ţine, nu-nţelegi? Oamenii nu vor adevărul. Oamenii vor să se simtă bine, să fie văzuţi bine de lume, să fie puternici, să fie frumoşi, şi deştepţi, şi bogaţi, şi nimănui nu-i convine să-l detroneze cineva, să-l scoată din turnul său de cleştar.

–          Nu mai generaliza cu-atâta uşurinţă. Nu toţi oamenii sunt aşa cum ai descris tu. Sunt mulţi alţi oameni care caută adevărul şi sunt trişti să descopere falsitatea celorlalţi. Sunt oameni care nu se simt bine în lumea asta, aşa cum ai prezentat-o tu, şi care nu ştiu cum să facă să se ascundă de ea. Se retrag într-un cerc mic, îşi închipuie că ei sunt ciudaţi şi în afara lumii, uneori chiar renunţă la ei înşişi în favoarea celorlalţi, pentru a obţine o clipă de bucurie, o clipă de nesingurătate. Sunt şi oameni foarte puternici, care îşi au adevărul lor, credinţele lor, şi avansează prin viaţă căutând să realizeze chiar şi dovezi ale adevărului lor. Până la urmă, adevărul este inclus în iubire. În acea iubire care nu sugrumă, ci susţine, hrăneşte şi sporeşte adevărul. Este firesc să porneşti în căutarea adevărului când nu cunoşti iubirea, când nu înţelegi iubirea sau când te opreşti din drumul tău pentru a te aduna cu altcineva. Atunci chiar trebuie să descoperi şi adevărului celuilalt şi să cauţi armonia.

–          Adevărul eliberează sau asta e doar o vorbă?

–          Ca să ne putem elibera din starea de sclavi, trebuie să cunoaştem adevărul. Altfel, noi credem ceea ce ne este pictat, ceea ce ne este infiltrat şi indus, ceea ce ne este oferit prin toate mijloacele pentru a ajunge în realitatea noastră, ceea ce este oferit percepţiei noastre spre a crede. Dar dacă îţi lipseşte iubirea, adevărul te va îngrozi, te va speria atât de tare, incât vei dori să renunţi imediat la el. Cam tot aşa cum Petru s-a dezis de Iisus pentru a-şi salva libertatea şi chiar viaţa. Gândeşte-te câtă putere avea Iisus care vedea tot răul şi toată minciuna şi murdăria şi necinstea, care citea în om totul, şi totuşi, din iubire pentru omenire şi pentru Dumnezeu, din iubire pentru adevăr, căuta să descopere în orice măcar acea infimă scânteie divină, să vadă o fărâmă de frumuseţe.

–          Dar el era Iisus! Normal că avea putere!

–          Şi noi avem putere. Aceeaşi putere de a iubi, aceeaşi putere de a căuta să fim ca el, omul Iisus. Aşa cum, de altfel, ne-a şi spus, că şi noi vom putea să facem ca el, ba încă şi mai multe decât a făcut el. Depinde de calea pe care o alegem. Calea ne duce într-o anumită direcţie. Şi fiecare îşi alege calea. Chiar şi atunci când i se pare că i-a ales-o altcineva, dar nu e tocmai aşa. Chiar dacă se întâmplă să te împingă cineva pe-o cale, dar dacă sufletul îţi spune cumva, dacă viaţa şi realitatea îţi arată că nu ţi-e bine, atunci ai dreptul şi puterea şi chiar datoria faţă de tine însăţi să ieşi de pe-acel drum care nu este al tău. Ai dreptul să cauţi calea, adevărul şi iubirea. Astfel iţi vei găsi viaţa.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged . Bookmark the permalink.

2 Responses to 25 februarie 2014

  1. artemisiaivanciuc says:

    Ai diagnosticat atat de complet! Nu mai incape indoiala : “…..din iubire pentru omenire şi pentru Dumnezeu, din iubire pentru adevăr, căuta să descopere în orice măcar acea infimă scânteie divină, să vadă o fărâmă de frumuseţe.”

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s