5 martie 2014

5 martie 2014

–          Fiecare om îşi are rostul lui şi datul lui. Este aşa cum poate să fie. Nici mai mult, nici mai puţin. Îşi asumă o experienţă exact atât cât poate duce şi în funcţie de ce poate învăţa, cât îşi permite să crească, exact atât învaţă şi atât creşte. Este inutil să ceri mai mult decât îţi oferă. Ba chiar şi periculos. Pentru că dacă îi ceri mai mult, şi vede că nu poate,  neputinţa îl impinge să intre în tărâmul frustrărilor care conduc din ce în ce mai jos, pe calea iadului, prin furie, prin gelozie, prin ură.

–          Bine, dar toate acestea există pentru că există comparaţia şi raportarea. Dacă lucrurile ar fi acceptate exact aşa cum sunt, şi n-ar mai exista modele pozitive şi negative, n-ar mai exista cote şi standarde de atins, oare sentimentele ar mai fi o piedică în calea păcii?

–          Sentimentele împiedică raţiunea, este adevărat. Dar raţiunea este şi ea, atât cât este la fiecare. Iar raţiunea se bazează pe existenţa unor categorii, a unor relaţii între aceste categorii, a unei continuităţi. Raţiunea se bazează pe procesele de receptare, analiză şi răspuns la impulsurile captate de simţurile fizice şi procesate de sistemul nervos. Nu are cum să nu declanşeze reacţii la rândul său. Şi-atunci, lanţul reacţiilor se perpetuează,  nu poate fi oprit.

–          Sau poate fi stăpânit, poate fi chiar şi oprit dacă treci de bariera cuplajului electromagnetic. Materia chimică fără de pulsuri electrice nu creează nici mişcarea, nici reacţia. Energia de tip electric care ne străbate creează conexiunile şi reţelele necesare organizării luminii în frecvenţe şi câmpuri. Când reuşim a linişti activitatea electrică din corpul nostru, reuşim să accesăm şi acea diferită manifestare a magnetismului. Un alt fel de magnetism ne transportă dincolo de iluzia materialităţii şi a legăturilor stabile. Ne deschide calea către fluxurile Luminii, tot aşa cum anumite calităţi ale radiaţiei solare stimulează celulele piramidale din corp, retrezind tiparul diamantin.

–          Aşa o fi, cum zici. Dar până la diamant, ne rugineşte carbonul. Hai să bem un suc, ceva, că mi s-a modificat chimia de-atâta gândit!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s