7 martie 2014

7 martie 2014

–          Ar trebui să porţi respect fiecărei persoane de la care ai învăţat ceva, cu-atât mai mult cu cât ţi-ai dat seama mult mai târziu de darul primit, când acea persoană nu mai era în preajma ta. Cum este şi cazul profesorilor. Când eşti elev, eşti supus unei presiuni constante datorită notelor cu care eşti evaluat, note care pentru unii elevi contează, dar si presiunea grupului, a colegilor are foarte mare insemnătate. Autoritatea este, de asemenea, un factor inhibator. Şi, într-adevăr, sunt puţini profesori care reuşesc să menţină un echilibru între distanţă şi prietenie, între ascendentul cunoştinţelor deţinute şi al experienţei acumulate şi recunoaşterea umanului comun, a esenţei care se regăseşte atât în ei ca profesori, cât şi în voi, ca elevi . Dar cine nu poartă respect profesorului său, nici nu poate primi nimic de la el.

–          Dar nu orice profesor merită respectul meu! Pentru mine, ca să respect cu-adevărat un profesor, trebuie să-mi dovedească, înainte de orice, o calitate umană deosebită, nu un orgoliu prin care se străduieşte să-mi arate că îmi este superior. Dacă mi se adresează cu un ton superior şi agresiv, ironic sau sarcastic, dacă vrea să se impună cu forţa, pe mine m-a pierdut. Pe locul doi este  inteligenţa şi talentul de a explica, iar talentul ăsta presupune că a înţeles foarte bine ceea ce el îmi predă mie. Dacă mai are şi talent psihologic şi intuiţie şi este capabil să-şi adapteze metoda în funcţie de elev, să arate într-adevăr dedicaţie şi devotament pentru profesia asta, atunci da, merită tot respectul. Dar dacă vine cu aere de superioritate, nu-i pasă dacă înţelegem sau nu, bifează lecţia predată şi pleacă cu dispreţ din clasă, nu văd de ce l-aş respecta. Bine, există acel minim respect, pe care îl port oricui, şi cerşetorului de pe stradă, în egală măsură. Dar eu nu acord respectul meu, ceea ce înţeleg eu prin respect şi apreciere oricărui profesor.

–          Dar eşti conştientă că ai învăţat ceva chiar şi de la acest fel de profesor pe care l-ai descris tu?

–          Ce să învăţ? Am învăţat că ăsta nu e profesor. Că e un angajat care bifează condica şi-şi ia un amărât de salariu.

–          Şi ai învăţat ceea ce nu îţi place, felul în care tu n-ai vrea să fii. Şi dacă, vreodată, vei fi în situaţia de a fi tu însăţi profesor, chiar şi în afara cadrului şcolar, vei avea grijă să nu fii la fel.

–          Asta cu siguranţă am învăţat.

–          Atunci, trebuie să-ţi arăţi recunoştinţa şi faţă de acest fel de profesor care a jucat rolul negativ astfel încât tu să înveţi ceva, să descoperi ceva folositor ţie. De multe ori învăţăm lucruri valoroase doar pentru că există asemenea actori ce-şi asumă rolurile negative. Dacă ei nu ar exista, nu am avea cum să ştim că aşa nu ne place sau nu este folositor.

–          Da, aici ai dreptate, dar dacă n-ar exista deloc roluri negative, atunci ar fi şi mai bine, nu crezi? De ce trebuie să învăţăm mereu prin comparaţii de-astea? De ce trebuie să existe negativ şi pozitiv? N-ar putea exista doar pozitiv? Măcar în ceea ce priveşte educaţia, învăţământul. Sunt atâţia isterici, oameni cu probleme emoţionale grave, poate chiar cu afecţiuni psihice nerecunoscute, instabili sau cu mari probleme în a explica ceea ce au învăţat, indiferent câte masteruri au făcut după facultate. Ce caută ei în învăţământ? De ce nu se evaluează temeinic candidaţii la meseria de profesor?

–          O bună perioadă de timp nici nu a mai existat facultatea de psihologie în ţara asta. De-abia după ’90 s-au reluat cursuri de psihologie. Dar nu despre asta e vorba. Oricare ar fi situaţia în care vezi tu un profesor, dacă vrei să înveţi ceva de la el, şi e valabil şi pentru orice om, nu doar pentru un profesor, oferă-i mai înainte de orice un respect autentic şi o încredere suficientă astfel încât să poţi crea o legătură între tine şi el. Comunicarea se realizează din ambele părţi. Subtil şi nevăzut, ceea ce trimiţi, ceea ce emani tu, felul în care gândeşti despre o persoană, ajunge ca energie şi frecvenţe în câmpul acelei persoane. Mintea ei poate că nu ştie ceea ce gândeşti tu, dar corpul simte şi uite aşa încearcă să se apere, creează o reacţie de respingere la agresiunea pe care o produci tu şi gândirea ta. Şi-atunci, dacă persoana aceea îţi este inferioară ca putere, ea va reacţiona agresiv doar ca să se apere. Există şi cazuri în care reacţia poate fi de închidere şi izolare, de strângere în propria cochilie. Gândeşte-te că nu orice om a avut şansa să crească drept, neîndoit de agresiunile mediului în care s-a format. Nu orice persoană îşi cunoaşte drepturile şi obligaţiile, nu orice persoană are o reală încredere în sine, încredere bazată pe ceea ce ştie cu adevărat, pe o autoevaluare în raport cu sine, nu în raport cu alţii. Trebuie să ai înţelegere şi compasiune.

–          Da, atâta înţelegere şi compasiune câtă ai avut tu, şi, cum era bancul ăla? .. La ce ţi-a folosit? Ia uită-te tu la tine şi spune-mi: dacă ai fost bună şi înţelegătoare, tot aşa ai primit înapoi?

–          Nu contează ceea ce primeşti înapoi. Contează să fii tu integră, să te respecţi tu pe tine, să nu te simţi tu faţă de tine lipsită de respect şi apreciere şi încredere. Să fii aşa cum îţi place să fii, nu cum bate vântul sau se-arată moda. Că şi vântul, şi moda, sunt trecătoare. Şi părerile altora sau reacţiile altora faţă de tine, sunt la fel de efemere dacă tu ştii cine eşti şi eşti ceea ce eşti oricând, oricum. Dar, hai, gata! Am vorbit destul. Să vedem cum îţi arăţi tu respectul faţă de tine învăţând ceea ce ai de învăţat. Spor la lecţii!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to 7 martie 2014

  1. ceddy7 says:

    Am fost profesor si sunt de acord cu tot ceea ce tine de respectul reciproc in relatia profesor-elev.Dar,in cazul persoanei care preda si nu prezinta incredere de sine,n-are ce cauta la catedra.Omul sa stie cine e,nu cine vrea sa fie.Talentul nu ti-l da nici eruditia,nici masterul.Respectul de sine iti spune daca ai stofa de profesor.Pentru toate celelalte exista carduri,pile si relatii,plus orgoliu.

    Cu respect
    Gyuri Pascu

    Like

    • Cam corect, dar grea treaba sa stie omul cine e! Dar sa mai faca si distinctia intre cine e si cine ar vrea sa fie?… Talentul ti-l da Dumnezeu, dar suntem noi invatati si lasati sa ne folosim talantul primit? Sau suntem impinsi de parinti ici si colo ca e mai banos sau mai de renume? Mai rarut asa parinti care sa urmareasca discret si sa-si incurajeze copilul sa faca ceea ce este cu-adevarat harazit sa faca. Iar in ultimii ani, cred ca stim cu totii ca au intrat in invatamint multi absolventi care si-au invatat pe dinafara comentariile la romana! Ce-ar putea preda ei mai departe? Nu ceea ce au invatat … pe “din-afara”? Pe “din-inauntru” se gaseste atit cit se gaseste! NIci mai mult, nici mai putin.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s