Fluxul şi refluxul relaţiei

11 martie 2014

–          – Îmi spunea cândva un prieten, asta era vorba lui: dacă există flux, există şi reflux. Una fără alta nu se poate. Aşa explica el încheierea naturală a unei relaţii între doi oameni. Unde se poate, se poate, unde nu, nu insista, că e degeaba. Ba, mai rău faci. Dacă nu mai simţi că vine fluxul spre tine, nu te strădui să dai cu refluxul, că practic, n-ai de unde!

–          Şi ce denumea el flux şi reflux?

–          Comunicarea autentică, acea legătură care se stabileşte instantaneu între sufletele a două persoane, ceea ce se simte, dincolo de minte, înainte de orice gândire. Chestia asta este absolut naturală. Rezonanţa, comunicarea, relaţia, stabilirea unui flux-reflux de energie spirituală între doi oameni toate astea sunt, în esenţă, procese naturale. Sigur că noi ne-am obişnuit să ne depărtăm de natural cât mai mult, să ne impunem, să tragem unii de alţii, să ne mimăm sentimentele pentru că aşa gândesc gândurile noastre, părerile noastre, convingerile noastre. Dar, mai devreme sau mai târziu, falsitatea asta tot iese la suprafaţă. Ştii cum e, poţi avea o iubire necondiţionată faţă de oricine, dar nu faci dragoste cu oricine şi nu te-mbrăţişezi sincer cu oricine.

–          Asta cred că se simte de la bun început, nu? De la prima întâlnire, de la prima privire, nu?

–          Exact. Ceea ce trăieşti când te uiţi pentru prima dată în ochii unui om, acela este adevărul relaţiei. În acele câteva secunde sufletele se uită unul la altul, se recunosc şi ştiu de ce s-au întâlnit. Restul este gândire. Iar ulterior, amăgire.

–          Cum adică ce trăieşti? Ce-ţi apare in minte sau ce simţi?

–          Pentru o minte obişnuită, răspunsul este ce simţi şi ce intuiţie ai în clipa aceea. Pentru o minte transformată spiritual, înălţată, să spunem, poate că îţi apar şi gânduri sau cuvinte, dar ele poartă acea amprentă a adevărului dincolo de orice dubiu. Nu vorbesc de cuvinte de genul “oare cine-o fi, că parcă îl cunosc”. Nu. Pur şi simplu ştii.

–          Ei, păi atunci tu vorbeşti de clarvedere, nu de oameni obişnuiţi. Iar eu n-am ajuns acolo.

–          Da’ ce, clarvăzătorii nu sunt şi ei tot oameni? Este o calitate pe care o reactivezi atunci când atingi o anumită stare a trăirii tale în această lume, un anumit nivel de conştientizare şi de iubire. Da’ până la clarvedere, măcar chestia aia, de-o numim intuiţie, de ne-am asculta-o, multe s-ar schimba.

–          Bine, măi, dar suntem învăţaţi de mici să gândim într-un anumit fel, să ne comportăm într-un anumit fel, pentru fiecare situaţie! Cum să dăm la o parte toate astea pe care le ştim, pe care le-am învăţat de la părinţi, bunici, de la lume, în general?

–          Uite-aşa! Dacă vrei, poţi!

–          Păi cum să vrei să ieşi din tiparele bine cunoscute şi stabilite? Asta e nebunie! E un risc mult prea mare.

–          Cine are curaj, riscă, cine nu, nu! Auzi, da’ hai să bem o bere, mai bine. Că intuiţia îmi spune că ne-om simţi mai bine şezând la o masă, cu-o bere în faţă. Şi-atunci poate o să-nţelegi mai bine de ce s-a terminat relaţia ta cu fata aia. Atunci să vezi flux şi reflux!

–          Hahahaha… Bine, hai!

–          ©danielamariamarin

IMG_20150317_113614

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s