13 martie 2014

13 martie 2014

–          Ei, dacă ne-am putea imagina măcar cum trec undele prin capul nostru, cum funcţionează eterul ăsta, multe am înţelege! Da’ uite, noi folosim telefoane mobile, avem televizoare şi radiouri, învăţăm câte ceva pe la şcoală despre antenele şi radarele concrete, dar nu învăţăm şi nici nu ne putem imagina că şi noi, corpul nostru, suntem la fel.

–          Păi, ţi-am zis! De la şcoală, de la educaţie şi instruire ni se trage! De la sistemul de învăţământ! Nu se poate, domnule! Nu se mai poate să ne prostească în halul ăsta!… Nu vezi, uite-te şi tu! O grămadă de copii folosesc internetul, o grămadă de copii ajung să descopere chestii extrem de simple la care noi, ca adulţi, nu ne-am gândit tocmai pentru că am crescut într-un mediu în care informaţiile ne împingeau către o altă direcţie. Da’ măcar acum, că se ştiu atâtea, de ce nu le spun? De ce nu le explică, domnule, tuturor?

–          Acuma, ştii cum e, dacă baţi, ţi s-o deschide vreo uşă. Dacă nu sunt oamenii interesaţi, chiar şi dacă le spui, tot degeaba e! Apa trece, pietrele rămân.

–          Auzi, da’ eu tot nu ştiu, zău dacă am înţeles: cum naiba merge treaba cu telefoanele mobile? Cardul ăla sim este tot o antenă, nu?

–          Orice emite, este antenă. Şi totul emite, tot ceea ce este! Şi corpul uman. Iar informaţiile se intersectează şi se cuplează după rezonanţă. Numărul este un cod, totul este un cod. Tot aşa funcţionează şi creierul nostru. Informaţia receptată prin simţurile fizice este analizată, cenzurată şi alterată şi de-abia apoi trimisă la scoarţa cerebrală. În procesul codificării, în funcţie de nivelul spiritual, anumite informaţii rămân ascunse sau sunt transformate prin modulare, devenind imposibil de înţeles la nivelul scoarţei cerebrale, implicit la nivelul raţiunii. Raţiunea foloseşte limbajul cuvintelor. Cuvintele sunt coduri, sunt şi etichete care separă realitatea, individualizînd fragmente dintr-un univers pe care, vorba poetului, mintea nu îl poate cuprinde .

–          Ştii, de când ai zis asta, mi s-a aprins un beculeţ: ia să nu mai vorbesc eu în capul meu atât de mult, că uite câte emit! Şi fără să ştiu ce fac! Acuma înţeleg de ce zic ăştia de fac meditaţie să-ţi linişteşti mintea, să renunţi la gânduri!… Măi, să fie! Uite, de-abia acum înţeleg!

–          Ei, tot e bine! Ştii cum e, fiecare înţelege atunci când poate. Chiar dacă, sunt convins, ai mai auzit lucrurile astea, nu e prima oară. Dar, hai, că s-a făcut târziu. Salut!

–          Salut!

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 13 martie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s