Mimetism sau experienta – 15 martie 2014

15 martie 2014

–          Eu tot nu înţeleg! Fiecare zice că iubeşte. Şi dacă iubeşte fiecare, atunci de ce e aşa de multă ură şi viermuială din asta meschină în continuare? Cum naiba să înţeleg toate afirmaţiile, şi articolele, şi indicaţiile astea pe care le văd peste tot?…  Cine iubeşte cu adevărat?

–          Asta s-ar putea traduce în “fiecare pasăre iubeşte pe limba ei”! Asta aşa, de-o glumă. Fiecare are dreptatea sa, fiecare are înţelegerea sa, fiecare are unghiul şi deschiderea sa. Nu te aştepta să vezi o iubire uniformă sau să vezi omenirea cântând acelaşi cântec, că atunci s-ar termina cu lumea. Lumea nu ar mai fi. Am rămâne doar noi. Hahahaha!…

–          Îţi arde de glume, dar eu chiar sunt revoltată! M-am săturat să văd peste tot atâtea făţuieli, atâtea imbolduri la iubire şi atât de puţine rezultate ale acestor teorii. Deja a devenit o modă, iar mie moda îmi spune că “ce e val, ca valul trece”.

–          Şi, ca orice modă, va trece, aşa cum bine spui.

–          Dar n-ar trebui să devină o modă! Ar trebui să devină realitatea fundamentală a conştienţei noastre! Cum poţi să fii aşa senin?

–          Totul se învaţă prin repetiţie. Se infiltrează in conştiinţa individuală şi colectivă. Noul tipar, noua modă, noul cuvânt, orice. Repeţi până când crezi, adică devine realitatea ta.

–          Dar este realitatea cea reală?… Şi asta înseamnă că vom atinge totuşi acel nivel al iubirii la nivel de specie, de planetă?

–          Poate. Cândva. Important este să ne trezim din mimetismul inconştient şi chiar să acţionăm conştient în sensul cunoaşterii iubirii, să înţelegem şi să trăim iubirea. Dar lumea este ierarhizată pe-atâtea paliere de vibraţie inferioare celui al iubirii, încât mă tem, lasând gluma la o parte, că mimetismul ăsta o să ducă doar la o altă iluzionare. Liniştim mintea cu afirmaţii pozitive şi nu mai căutăm nimic. Declarăm că nu mai avem de ce căuta nicio umbră, nu mai alergăm pentru că ne-am impus să ne fie bine şi să credem c-am rezolvat totul prin autosugestie. Asta face parte tot din programul impus. Aşa se liniştesc masele, mai précis spiritele libere sunt asimilate printr-o păcăleală super organizată.

–          Păi, dacă şi pe-astea le păcăleşte, atunci… atunci e inutil! Atunci omenirea e condamnată la un big brother show perpetuu?… Mă-ngrozeşti!

–          Ei, lasă, c-o să mai vină vreo calamitate, două, o să mai zdruncine, o să mai trieze, o să mai trezească…

–          Dar dacă ar veni un avatar? N-ar putea schimba situaţia?

–          La populaţia de-acum, la felul în care e lumea acum, n-ar fi suficient unul. Poate câte unul în fiecare naţie. Până la urmă, dacă s-ar aduna mai mulţi treziţi de-adevăratelea, dacă s-ar conecta între ei, atunci poate s-ar crea şi condiţiile acelei schimbări de paradigmă. Până atunci, fiecare, cu cât poate, măcar o dungă de creşte, şi contează.

–          Cât contează?

–          Măi, tu ţi-ai pierdut răbdarea! Adică ai uitat de ce-ai venit aici!

–          Da.

–          Atunci, ar fi bine… să-ţi aminteşti.

–          Să-mi amintesc că din iubire? Pentru iubire?

–          Păi, nu?

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s