17 martie 2014

17 martie 2014

–          Există oameni care-şi spun “şamani” şi există şamani care-şi spun oameni. Omul acela OM, care este mereu într-o conştientă legătură cu sacrul, într-o smerită conexiune cu puterea universală, este omul care iubeşte, împărtăşeşte, tace, vindecă în tăcere, participă la vindecarea lumii inspirând şi alchimizând energia lumii fără să ţipe în gura mare. Omul acela OM nu este nici mare, nici mic. El este OM. Şi oricare ar fi calea pe care a început a merge cândva prin lume, că o fi fost creştină, o fi fost budistă, mahomedană, hindusă, iudaică, aborigenă, oricum şi-ar fi ales să lucreze acel om-suflet prin lume, pentru lume, el este cu siguranţă şi un şaman. Tot aşa cum şamani erau şi strămoşii noştri şi încă mai găseşti şi astăzi, prin sate uitate de modernismul lumii, şamani capabili să vorbească cu păsările cerului şi cu cerul, cu plantele şi copacii, cu pietrele şi apele, cu animalele şi cu pământul. Acestea sunt calităţile naturale ale omului, nu doar ale oamenilor din Anzi ori mai ştiu eu de unde. Acestea sunt atribute înnăscute, valabile pentru orice om, indiferent unde s-a născut, ce culoare are pielea lui, ce limbă vorbeşte. Şamanul este cel eliberat de frică, este cel capabil de adevăr, cel care cunoaşte respectul şi integritatea, cooperarea, cel care poate vorbi în orice limbă, oricui, pentru că el ştie că se adresează sufletului care nu are nici limbă, nici rasă. El ştie că se adresează energiei şi nu doar formei ori numelui. Şamanul cunoaşte energia din spatele Cuvântului. Şamanul este cel care trăieşte cu iubire şi respect fiecare clipă, atent şi prezent în fiecare clipă, cu grija să nu deranjeze armonia, cu disponibilitatea să ajute oricând, pe oricine.

–          Dar nu e chiar aşa, e vorba de tehnică! De felul în care lucrează şamanii! Este altceva, este o cale şi o metodă pe care noi nu o cunoaştem. Eu la metodă mă refer. Mie asta mi s-a părut cea mai potrivită cale de a mă cunoaşte şi de a mă iubi pe mine însămi, de-a ajunge să-mi recuperez părţi de suflet, de a-mi curăţa karma sau de a nu mă mai judeca cu asprime. Mie asta chiar mi-a spus ceva, a făcut să vibreze energia prin corpul meu.

–          Foarte bine. Dacă aceasta este metoda, calea ta, mergi pe ea până la capăt. Când vei ajunge la capăt vei afla că toate celelalte căi duceau tot acolo, că aveau aceeaşi esenţă, doar exprimarea era diferită. Individualizarea cunoaşterii prin cuvinte şi expresii diferite nu-l împiedică pe un şaman adevărat să recunoască acelaşi nivel spiritual la un rabin, ori un călugăr budist sau creştin. Pentru că nu denumirea căii contează, ci ceea ce aduce parcurgerea unei căi înspre lumina, adevărul şi iubirea copiilor lui Dumnezeu, iubirea expresiilor energiei universale. Pacea cu tine însăţi înseamnă şi echilbrul elementelor, şi înţelegerea umbrelor, şi repararea trecutului şi reîntregirea părţilor. Pacea cu tine însăţi şi pacea cu Dumnezeu – Totul. De-abia după ce atingi această pace te poţi îndrepta spre lumina spiritului viu. De-abia de-acolo poţi spune că începi să înveţi. Până atunci repari, cureţi, te desprinzi din şabloane, din influenţa mediului şi a matricei inferioare. Găsim aceleaşi puncte cardinale şi la budişti, şi la taoişti şi oriunde. Găsim expresii diferite, dar aceeaşi energie primordială, aceleaşi concepte ale lumii duale, Mama şi Tata şi Duhul-Spiritul Universal.

–          Şi ce să fac? Să merg mai departe pe calea asta sau nu?

–          Să mergi pe calea pe care te-ai simţit bine, pe care ai simţit că te reîntregeşti, că te poţi întâlni, într-adevăr, cu tine. Până la capăt.

–          Şi dacă nu voi şti nici atunci dacă m-am întâlnit cu mine? Cum poţi să fii sigur?

–          Vei şti cu siguranţă! Viaţa şi evenimentele ei  îţi vor arăta dacă este sau nu calea cea potrivită. Nu dogma, nu dependenţa, nu ataşamentele, nici măcar credinţa. Ci realitatea sufletului tău. Este singurul prieten pe care îl ai. El îţi va arăta, el îţi va spune. Este prietenul care te pune în legătură cu toată ţesătura universului. Dar dacă îl trădezi, îl îngropi, îl vinzi  sau îl negi, îţi va fi mai greu, pentru că lumina este a lui, şi fără lumina sufletului care să-ţi lumineze înţelegerea, eşti in pustiu. Spor la lumină şi iubire!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to 17 martie 2014

  1. Emily says:

    Superb! Este scris pe limba sufletului meu! L- am recitit de cel putin 4 ori. Multumesc! Pup.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s