11 aprilie 2014

11 aprilie 2014

–          Cum toate s-au schimbat atât de mult în ultima sută de ani, cred că ar trebui să redefinim şi sexualitatea, şi erotismul, şi sexul. Sensul sexualităţii, cauzalitatea ei, motivaţia sunt pe cale să dispară. Ne pregătim în mare viteză pentru implanturile cerebrale care vor creşte atât de mult capacităţile creierului şi implicit abilităţile omului, încât aproape că nu mai e loc pentru erotism sau sexualitate. Probabil că nici pentru sentimente.Toate astea vor rămâne în urmă, din ce în ce mai în urmă, nişte amintiri ale unui trecut rudimentar.

–          Chiar şi tradiţionala cale a reunirii, a reîntregirii in căutarea sacrului pierdut? Si asta se va pierde?

–          Asta chiar s-a pierdut demult. De când s-au pervertit fundamentele uniunii, de când sexualitatea a devenit doar o plăcere experimentată ca un drog,  o poză de reclamă. De când a fost ruptă de trăirea iubirii spirituale,  astfel decăzând din sacralitate. Prea puţini au păstrat această taină, prea puţini au dorit a înţelege sensul spiritual, sensul autentic al uniunii sexuale.

–          Cine caută să dăruiască totul sacrului divin,  iubirea corpului care este materie şi spirit, să se dedice iubirii absolute? Cine porneşte să caute în partenerul sau in partenera sa pe Dumnezeu? Cine îşi aminteşte că în fiecare celulă există suflet? Că în fiecare om există Dumnezeu? Că omul n-are sex, că este bărbat şi femeie deopotrivă? Cine onorează sufletul partenerului de uniune sexuală? Cine cere permisiunea sufletului înainte de a năvăli în palatul său, în trupul partenerului?  Cine înţelege şi vede energiile unindu-se, contopindu-se, formele dispărând, lumina crescând? Cine îşi aminteşte să înalţe energia sexuală până în cea mai înaltă exprimare a sa, devoţiunea spirituală? Există şcoli care să-i înveţe pe adolescenţi ce să facă cu imensa energie care începe a se manifesta odată cu dezvoltarea sistemului endocrin? În afară de interdicţii, instaurarea fricii şi a ruşinii, îi învaţă cineva pe copii să alchimizeze această energie până la extazul spiritual şi astfel să depăşească mult mai repede trecerea prin iadul umbrelor? De fapt, chiar asta a dereglat cel mai mult drumul evoluţiei spirituale a oamenilor! De la blestemele genezei şi până la extremismul dogmatic, asta văd că se petrece. În continuare o continuă distrugere a naturalului, a primordialului.

–          Firesc, pentru că energia necesară ascensiunii a fost consumată în palierele inferioare, deci nu mai există, deci nu mai este niciun pericol de evadare. Şi dacă nu s-a explicat de-o manieră logică şi coerentă, oamenii, în special tinerii, ba chiar adolescenţii, în loc să înveţe a înălţa această energie, s-au opus interdicţiilor impuse prin religii şi cutume sociale, răzvrătindu-se împotriva lor, reacţionând chiar pe dos. Probabil că exact acesta era şi efectul urmărit,nu? Ceea ce este interzis creează tensiune, naşte curiozitate, determină opoziţie.

–          Dincolo de modelele din mediul cel mai apropiat, modelul oferit de părinţi, de energia câmpului în care se dezvoltă, copilul “beneficiază” şi de informaţiile şi modelele oferite de şcoală, şi, în ultima sută de ani, de media. Am văzut de curând un grup de copii care dansau foarte frumos, dar care erau îmbrăcaţi în costume foarte sexy, şi, culmea, deşi vârstele lor cred că variau între 6 şi 12 ani, majoritatea fiind fetiţe, costumele erau negre, dintr-un material uşor lucios, cu umerii şi spatele gol, iar mişcările de dans gândite de coregraful trupei de-a dreptul erotice. Evident asta înspre satisfacerea plăcerii adulţilor, a părinţilor veniţi să-şi vadă odraslele dansând pe scenă. Dacă aşa ne învăţăm copiii de mici, de ce să ne mirăm atunci de sexualitatea precoce, de începerea vieţii sexuale de la 10-11 ani, de ce să ne mirăm de refuzul acestei privelişti, acestui fel de a fi pe care îl dovedesc din ce în ce mai mulţi tineri prin căutarea altor forme de identitate sexuală? Inconştient se manifestă simţul natural original al erosului, inconştient se naşte o dorinţă de a se opune acestui fel de a exprima energia creatoare, energia spirituală, o dorinţă de a nega această pervertire a expresiei uniunii sexuale şi spirituale. Fie că refuză lumea aşa cum este pentru că, fără să ştie, tinde să manifeste un tipar ce pare să fi fost complet uitat, fie că pur şi simplu nu se poate regăsi în aceste oglinzi, în nebunia obscenităţii tipărită, imprimată, afişată de jur împrejur cu ostentaţie.

–          Oare de ce există nevoia asta de identificare, de stabilire, de denumire a genurilor? Până la urmă, felul în care simţi, în care trăieşti experienţa vieţii tale, nu are cum să aibă nici gen, nici sex. Conştienţa n-are gen. Simţirea are legătură, intr-adevăr, cu procesarea informaţiilor senzoriale, ceea ce se petrece la nivelul scoarţei cerebrale, adică ceea ce poate face diferenţa, pentru că, într-adevăr, se dezvoltă diferit un creier într-un corp bărbătesc spre deosebire de unul femeiesc. Dar de unde s-a născut această impunere a stabilirii unei identităţi sexuale? Mie asta mi se pare un joc ascuns, nenatural, forţat. Cu siguranţă au existat dintotdeauna diverse expresii ale trăirii, ale experientizării vieţii. Trăirea asta este unică, intimă, şi nu are nevoie nici de aprobare, nici de recunoaştere. Este un drept natural, un drept al individului care aparţine sufletului. Ori moda asta cu afişarea şi încadrarea în nu ştiu ce categorii create de cine ştie ce oameni deştepţi, mie mi se pare doar un nou şi subtil mod de a menţine lupta între oameni. Lupta între dogma impusă şi libertatea experienţei spirituale. Orice încercare de forţare, naşte opoziţie, la fel cum şi orice interdicţie naşte curiozitate. Acestea sunt lucruri binecunoscute de cei care veghează marele joc.

–          Încadrarea în categorii, analiza asta din ce in ce mai deviantă şi “de-viatoare”, pentru că mie aşa mi se pare, că de fapt goleşte viaţa de viaţă…  departajările şi implicit stigmatizările au pornit de la controlul prin religie, au continuat cu psihologia şi sociologia şi restul “ologiilor”, care or mai fi fiind ele. Ce, acum o mie de ani cunoştea cineva cuvintele-etichete introvertit sau extrovertit? Făceau copiii de 10 ani teste online să vadă ce ştampilă li se potriveşte, cea de introvertit sau extrovertit?… Vezi tu, cu cât ştim mai mult, cu-atât ne-ndepărtăm de cunoaştere. Cunoaşterea autentică nu cunoaşte dihotomia, antagonismul, nu este definită prin opoziţie, nu are negaţie. Dar, de ce să laşi oamenilor acces la cunoaştere? De ce să nu-i împiedici s-ajungă la adevărata viaţă, la adevăratul sens al manifestării? Cum să-ţi pierzi sclavii şi hrana?

–          Ah! Apropos, că n-am apucat să-ţi spun că am văzut şi eu filmul ăla, “Atlasul norilor”! Am înţepenit când am văzut secvenţa cu fabrica de săpun. Chiar m-am gândit că realizatorii filmului ăstuia chiar au avut acces la informaţii autentice. Şi chiar dacă unele metafore sunt poate prea abstracte pentru înţelesul oamenilor, dar cine este gata să înţeleagă, cine vrea cu adevărat să cunoască, n-are cum să nu citească printre rânduri, n-are cum să nu simtă zbaterile propriului suflet. Atât de greu, atât de încet, cu-atâta precauţie se lasă pe ici pe colo să se întrevadă adevărul! Oare de ce?

–          Pentru că ori de câte ori se mai ridică câte un Ioan Botezătorul, se găseşte cineva să-i taie capul. Pentru că ori de câte ori se mai rosteşte un adevăr, este repede preluat şi împachetat în fum. Vigilenţa supraveghetorilor nu se compară cu vigilenţa oamenilor invitaţi să se bucure de plăcerile vieţii. Şi ori de câte ori se coboară câte-un suflet luminat, este înconjurat repede de umbrele gardienilor.

–          Şi ce-o să se aleagă de omenire, dacă se va transforma în tehnologie?

–          Ce-ai văzut în film. Dar noi sperăm să nu se ajungă acolo. Noi sperăm să ne adunăm cât mai mulţi în proiectarea păcii, a iubirii şi a autenticului respect, a înţelepciunii şi a autenticei armonii.

–          Oh, dar numărul acestor oameni este încă foarte mic!

–          Dar în creştere!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 11 aprilie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s