Dacă n-ar exista berbecii…

12 aprilie 2014

–          Ei, dacă n-ar exista berbecii, nu s-ar mai urni lumea! Tot în aşteptare ar sta, tot în hibernare! Îţi spun eu! Şi dacă se mai şi adună la un loc mai mulţi berbeci…

–          Da, ştiu, nu-mi spune! Că parcă au un magnet special! N-am mai pomenit oameni din aceeaşi zodie care să se adune aşa, să se atragă unul pe altul!… Eu cunosc atâţia berbeci că dac-ar fi să iau cadouri pentru fiecare, ar fi mai rău ca la Crăciun, zău!

–          Ei, lasă, că berbecii nu aşteaptă cadouri! Ei se bucură şi de-o petală dacă le-o dai din toată inima! Important este să te simtă sincer, că altfel, poţi să le dai tot aurul din lume, degeaba! Se uită la tine aşa, de zici că te radiografiază şi ţi se face ruşine că i-ai minţit… Si intr-o urare, dacă vrei să ştii, dacă te simte fals, degeaba! Adică, mă rog, te acceptă, dar nu-l poţi impresiona.

–         Hai, mă, că nu-s toţi asa! Auzi, da’ tu chiar crezi în zodiile astea europene sau în alea chinezeşti?

–          Băi, nu-s europene! Zodiacul ăla e babilonian sau chiar de dinainte de Babilon. Da’-n fine, să trecem peste istorie. Dacă tot m-ai intrebat, să ştii că mie mi se pare că dacă le aduni la un loc, poţi să-ţi faci un portret după cum cere lumea, adică să te recunoşti şi tu in lume. Dacă le mai adaugi şi pe-alea cu numerologia… Atâta că-ţi trebuie mult timp şi răbdare şi tot felul de cărţi. Da’, într-adevăr, mult mai multe am recunoscut în zodiacul chinezesc decât în ăstălalt.

–          Păi, aşa mai e şi ăla cu flori, altu’ cu copaci, mai e unul indian, altu’ japonez… Ce facem, curs de astrologie după curs de astrologie?

–          Eiiii!… Cine are timp de-aşa ceva? Eu am făcut aşa, în glumă, mai întâi, apoi am văzut că mi se potrivesc unele chestii, am mai auzit şi pe-alţii şi de-asta am continuat să caut, să văd… Da’, ştii cum e, până la zodie, ne dovedeşte caracterul şi cei şapte ani de-acasă!

–          Aşa-i! Că şi-ăia, nu prea mai sunt şapte, că sunt cinci, c-acu’ copiii merg la şcoală de la cinci ani, ai văzut?… Mare porcărie! Îi înnebuneşte de cât mai mici, le face creierele zob şi dup-aia se miră că la liceu nici nu mai vor să-nveţe!

–          Măi, şi s-a schimbat şcoala într-un hal, că nu mai recunoşti nimic! M-am uitat în cartea de matematică a lu’ fii-miu şi m-am speriat. Păi ăştia fac intr-a patra ce făceam noi într-a şasea! Şi nişte cuvinte grele, că nici nu înţelegeam ce spune acolo! Pe bune! Eu nu ştiu ce s-a întâmplat cu limba română! Am crezut că sunt prost, că io parcă n-aş fi făcut şcoală niciodată, zău!

–          Ehe! Stai să vezi într-a opta! Să vezi cum nu-nţelegi ce cere problema! Nu-nţelegi tu, om mare, da’ copilu’ tre’să-nţeleagă! Aşa bătrâni parcă nu suntem, mă, da’ ce s-a mai schimbat şcoala intre timp!… de parc-au trecut secole!

–          Eh, sunt şi copiii ăştia mai deştepţi ca noi! Tre’ să recunoaştem! Păi, ce, tu aveai calculator în casă şi telecomandă când te-ai născut? Că al meu, la trei ani ştia să-şi deschidă singur calculatorul şi să-şi caute, nu ştiu cum, zău dacă ştiu cum făcea, dar işi găsea un joc de-ăla online! Şi juca. Şi mai şi câştiga. El de-abia ştia să vorbească, dar ştia cum să butoneze acolo!

–          Asta e! Progresu’, deh! Azi-mâine suntem nişte vechituri, ne-aruncă ăştia la gunoi direct!

–          Lasă mă, că Dumnezeu o avea grijă şi de noi!

–          Ce grijă are, mă? Ce grijă? Că am muncit, am învăţat, sunt inginer mă, şi uite, acum lucrez la pază?… Asta e grija lui Dumnezeu pentru mine? Ia mai lasă-mă cu chestiile astea!

–          Păi, dacă nu-ţi găseai şi slujba asta, nu mureai de foame?… Eşti sănătos? Ai un acoperiş deasupra capului? Ai ce da familiei de mâncare? Ai cu ce-ţi plăti facturile? Atunci înseamnă că are grijă de tine!

–          Băi, tu să mă laşi cu grija asta, că de-astea m-am îngrijit eu, nu Dumnezeul ăla al tău! Că am ajuns să mă umilesc, să renunţ la mine, la cum eram ca să pot să fiu coleg cu tine, mă!

–          Atunci poate c-ai fost prea mândru cât erai inginer şi-a trebuit să treci prin umilinţa asta ca să înveţi, ca să vezi ce-nseamnă mila lui Dumnezeu.

–          Mila lui?! Ce milă, mă?

–          Ia, stai, opreşte-te că cine ştie unde mai ajungi, ce mai zici şi dup-aia, parcă te văd zburat şi fără serviciu! Nu-l mânia pe Dumnezeu, că nu-i bine!

–          Te pomeneşti că se şi supără, o fi vreun om! Bă, că prost mai eşti!…

–          Bine că sunt io prost şi tu deştept!

–          Domn’ inginer! Te cheamă şefu’! Repede! Hai, pas alergător că-i supărat!

–          Ia să vezi, că nici n-am zis bine şi Dumnezeu a şi aranjat să-mi pierd serviciu! I-auzi la ăla ce mă strigă!…  Mă, dacă-i aşa, pe tine mă vărs! Auzi?… Te calc în picioare!

–          Opreşte-te  până nu-ţi faci mai rău!

–          Cum să mă opresc? N-auzi că m-a chemat şefu’?

–          Opreşte-te şi nu mai da vina pe Dumnezeu! Smereşte-te cât mai poţi!

–          Bineee! Aşa o să fac! Da’ dacă-mi pierd slujba, te calc in picioare, mă , să ştii!

©daniela marin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s