15 aprilie 2014

15 aprilie 2014

–          Mi-ai cerut un răspuns, ţi l-am dat. Nu mi-ai cerut şi nu am acceptat să purtăm discuţii pe tema răspunsului.

–          Dar, te rog, ajută-mă să-nţeleg acest răspuns! Nu mă aşteptam la asta şi mi-e greu să-nţeleg!

–          Ceea ce trebuie să-nţelegi este că tu eşti singura persoană care poate alege înţelesul răspunsului. Acesta este liberul tău arbitru. Dumnezeu ne dă, dar felul in care primim, privim, înţelegem noi este partea noastră de treabă. Chiar dacă ţi-aş explica de-a fir a păr, şi tot nu ai înţelege, tot ai trece pe lângă ceea ce nu-ţi convine a accepta. Aşa sunt oamenii. Acceptă ceea ce le convine, ce li se potriveştce, eea ce ştiu, ceea ce este deja un lucru cunoscut, convenabil. Rar întâlneşti persoane care să fie dispuse să-şi dea mintea şi tot ceea ce ştiu la o parte, să deschidă larg porţile şi să voiască a face o schimbare, cel puţin de perspectivă. De fapt, doar atât este necesar. Schimbi felul în care priveşti, schimbi cadrul din jurul tău.

–          Dar eu vreau! Eu vreau să schimb! Vreau să fac orice ca să fie bine!

–          Ce-nseamnă bine? Ce-nseamnă orice? Arunci cu vorbele aşa, fără să fii conştient de puterea lor. Apoi, cândva, mai târziu, te vei intreba de ce trebuie să trăieşti cine ştie ce experienţă. Orice bine este urmat de un rău dacă te menţii între marginile dualului. Orice rău va fi urmat de-un bine. Ciclic. Orice are un început, are şi un sfârşit.

–          Există şi altă posibilitate?… uite, dacă n-aş avea un inceput… dar, stai! Începutul meu este naşterea mea?

–          Dacă te identifici cu acest corp şi această viaţă, atunci răspunsul este afirmativ.

–          Cu ce altceva aş putea să mă identific? Nu asta sunt? Ceea ce vorbeşte acum cu tine nu este corpul meu viu şi înzestrat cu raţiune şi capacitatea de a vorbi?

–          Ba da.

–          Şi-atunci?… Nu asta este menirea noastră aici, în dimensiunea asta? Cum să-nvăţăm să ne descurcăm prin programul binelui şi-al răului dacă voi nu ne ajutaţi mai mult? Ce fel de ajutor ne oferiţi? Mereu tot felul de parabole, ghicitori, simboluri şi metafore! M-am săturat de-atâtea parabole! Când cred c-am înţeles ceva, c-am invăţat ceva, hop, urmează altceva! Nu e corect! Suntem aruncaţi aici, ca-n arena cu lei. Ori îi omorâm pe toţi, ori murim noi.

–          Altă variantă nu-ţi vine în minte, nu-i aşa?

–          Ce altă variantă?

–          Ai putea, de exemplu, să ţi-i faci prieteni, să-i transformi din inamici în fraţii tăi. Să pactizaţi, să fiţi de-aceeaşi parte. Şi-atunci, avându-i de partea ta, cu totul altfel vei privi spre spectatorii din amfiteatru. Şi ei te vor privi altfel.

–          Cum să-mi fac prieteni nişte animale care au fost antrenate să domine arena, au fost flămânzite înainte de-a fi aduse acolo? Cum să comunic cu ele? Ce, dacă le spun că vreau să fim fraţi, mă vor inţelege?

–          Ce sunt animalele? Nu sunt doar alte forme şi expresii ale Creaţiei? Nu se tem ele oare de furia cerului sau a pământului, de fulgere, de foc, de tunete? N-ar putea fi lumina şi sunetul acele căi prin care ai putea stabili un echilibru de forţe?… Nu crezi că iubirea este esenţa oricărui suflet, indiferent de forma în care se trăieşte el aici? O singură clipă de neiubire, de frică, te poate transforma într-un prânz copios. De fiecare dată când trăieşti frica, indiferent cât de mică, eşti hrană pentru entităţile inferioare.

–          Bine, dar frica face parte din corp, din experienţă, din supravieţuire!

–          Frica este o traumă mentală. Rămâne întipărită în memoria celulelor, e-adevărat, dar exact asta trebuie să-nveţi: a transforma frica în iubire, răul şi binele în iubire, materia în energie, corpul în spirit, să-nveţi a transforma dragostea în iubire atâta vreme cât te afli în acest corp. De-abia după ce vei  reuşi să fii iubire, de-abia după aceea vei fi liber.

–          Şi-atunci, răspunsul vine întotdeauna în direcţia asta? Orice răspuns conduce cumva, este doar un ajutor intermediar pe calea asta spre transformarea in iubire?

–          Bravo! Eşti inteligent! Îmi place asta. O să-ţi mai spun doar că ori se vor distruge, ori se vor uni şi vor izbăndi. Aminteşte-ţi că numai esenţa poate uni. Dacă o descoperi în tine, o poţi recunoaşte în oricine. Succes!

–          Mulţumesc!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 15 aprilie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s