16 aprilie 2014

16 aprilie 2014

–          E mai simplu să deschizi poarta decât s-o inchizi.

–          Pentru mine a fost greu şi complicat s-o deschid. Şi-acum, după ce-am deschis-o, constat că am făcut-o degeaba. Că ar trebui s-o-nchid la loc.

–          Stai puţin, că vorbim despre două lucruri diferite. Eu vorbeam despre poarta asta a trăirii, să te deschizi pentru dragoste. Să fii deschis s-o simţi, s-o trăieşti, să te bucuri de propria-ţi plenitudine. Că, până la urmă, ce ne poate completa realizările profesionale şi materiale dacă nu dragostea împărtăşită?

–          Eu vorbeam despre a închide poarta cu relaţia asta. Nu cred că pot şi nici nu vreau să duc mai mult. Deşi mă cam doare. Am constatat că mi-e foarte greu să trăiesc fără ea, dar e clar că nu putem fi împreună. Problema e că nici nu pot încheia de tot, c-aş vrea s-o păstrez cumva pe lângă mine. Nu ştiu, mă simt pierdut, mă simt strâns cu uşa între minte şi trup. Ne şi potriveam sexual foarte bine. Dar sper să treacă, să uit, să găsesc pe alta.

–          Măi, da’ tu eşti chiar dus cu capu’? … De ce te opui, de fapt? Că nu-nţeleg! Fii atent că nu găseşti oricând o femeie cu care să te înţelegi aşa de bine pe-atâtea planuri. Iar dacă şi cel sexual merge foarte bine, înseamnă că aveţi o bază. Tu ştii că-n ziua de azi sunt aşa de multe femei frigide, femei care refuză sexul tocmai pentru că nu mai simt nimic, nu mai trăiesc nicio senzaţie, nicio emoţie… Majoritatea sunt chitite doar pe carieră, bani, status… De ce dai cu piciorul relaţiei ăsteia? Ce are fata asta de n-o vrei?

–          Ce are, ce are… Nu ştiu ce are. Mă scoate pe mine din treburile mele,îmi încurcă planurile.

–          Îţi încurcă planurile? Măi, da’ tu ştii că iubirea nu apare oricând, oricum, da? Dumnezeu îţi trimite o dată, hai, şi de două ori, dar ceea ce respingi, se va întoarce la tine ca o lecţie. De ce fugi, de-aia nu scapi, ştii vorba! O dai la o parte pe asta şi cine ştie de cine-o să te îndrăgosteşti după aia, una care chiar o să-ţi incurce planurile de tot şi nu mai poţi să mai mişti în front! Treaba ta, dar fata asta pare foarte de treabă. Şi cred că te şi iubeşte tare mult. Dacă o respingi, faci o mare greşeală.

–          Da, ştiu. Mi-a zis cineva că e mare păcat să respingi iubirea unei femei şi că asta se plăteşte. Dacă e iubire adevărată, iubirea femeii este sfântă.  Dar mi-e teamă că mi-am pierdut controlul. Simt că mă cucereşte cu totul, de parcă sunt o cetate şi ea o armată venită să cucerească, s-o preia, să domine.

–          Ei hai! Hai că exagerezi! Treaba cu controlul o ştiu şi eu, da’ ştii ce? Dacă n-o să te mai temi, ai să vezi că nu e chiar aşa. Şi, la o adică, faceţi schimb de roluri. Când eşti tu cetate, când e ea. Chiar cred că aşa poate fi distractiv şi pătrezi şi flacăra aprinsă. Nu ajungi să te plictiseşti. Şi-ţi spun eu, să ai o femeie lângă tine de care să nu te plictiseşti, care să nu fie monotonă şi banală, e cheia fericirii şi-a tinereţii! Eu zic să te mai gândeşti, zău! Aşa cred, mai ales că nu mai eşti nici tu chiar aşa tânăr. Dar, treaba ta, faci cum vrei.

–          Bine, hai, salut, că trebuie s-ajung la birou!

–          Salut!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s