26 aprilie 2014

26 aprilie 2014

–          Tată, ce să fac?

–          Pe mine mă întrebi ce să faci tu?

–          Păi, pe cine să întreb?

–          Bine, atunci eu îţi răspund: fă ceea ce simţi tu să faci.

–          Ce este simţirea?

–          Simţirea este ceea ce ştii  deja, ceea ce se dezvăluie şi raţiunii tale. Este ceea ce eşti exprimat in această formă. Este adevărul folositor corpului şi sufletului tău deopotrivă. Cunoaşterea îţi comunică răspunsul  şi tu simţi, il trăieşti.  Toate simţurile fizice recepţionează, primesc răspunsul, îl percep şi îl exprimă printr-o stare pe care mai întâi o trăieşti, apoi devii conştient de ea şi-apoi o analizezi. Corpul îţi va da un semn, îţi va dovedi printr-o anumită stare sau senzaţie răspunsul potrivit.

–          Simţirea asta este a corpului, nu? Şi dacă mi-am antrenat corpul să nu mai simtă, dacă mi-am blocat emoţiile, am blocat simţirile, dacă am ignorat tot felul de sentimente sau de impulsuri interne care-mi provocau tot felul de stări pe care nu le puteam înţelege, ce fac acum? Ce simt? Cum simt?

–          Poate intuiţia îţi va spune direct, printr-un gând, dar oricât ţi-ai fi blocat tu simţirea, tot mai licăreşte un dram de bucurie în tine. Caută să fii atent la senzaţia bucuriei, la o senzaţie ca de lumină fulgerătoare care te luminează pe dinăuntru, la prezenţa unui uşor ca o respiraţie eliberatoare. Dacă nu, caută la marginile câmpului tău, uită-te la coaja oului tău. Pune întrebarea şi apoi luminează încet, fără grabă, câmpul din jurul corpului tău şi vei simţi, vei şti, vei fi conştient.

–          Tocmai ca să fiu mai conştient mi-am blocat emoţiile, ca să nu mă mai încurce. Să nu-mi mai afecteze claritatea minţii cu hormonii lor.

–          Aceasta nu e conştienţă, este o maltratare a învelişului emoţional care este parte din tine. Este o separaţie nefolositoare. Totul trebuie să fie integrat, să fie una. Şi învelişul biologic, şi cel emoţional, şi cel mental şi cel spiritual, toate sunt una. Şi sunt ale tale. Dacă le ignori sau vrei să le îndepărtezi de tine, nu vei reuşi decât să te destabilizezi şi să-ţi pierzi echilibrul şi armonia. Conştienţa şi claritatea se manifestă atunci când nu te mai separi, nu te mai fragmentezi şi nu mai lupţi tu împotriva ta.

–          Da, cred că aşa e, cum spui tu. Nu mi-a fost mai bine pentru că am ignorat sau am negat prezenţa unor sentimente sau a unor stări…

–          Ceea ce negi devine mai puternic. Chiar şi dacă nu ţi se mai arată, ci se ascunde de “faţa” ta, dar nu dispare, ci creşte ca viermele de mătase, in întuneric. Împrieteneşte-te cu tine, cu toate ale tale. Devino întreg şi răspunsurile îţi vor fi din ce în ce mai clare. Succes!

–          Mulţumesc!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s