24 mai 2014

24 mai 2014

–          Hai, mai spune! De ce nu mai spui?

–          Ce să mai spun?

–          Nu ştiu, tot! Spune tot!

–          Sunt la interogatoriu?

–          Nu, dar îţi poţi imagina şi asta dacă te stimulează.

–          Oricum n-aş putea spune tot. Până s-apuc eu să găsesc cuvintele care să exprime gândurile, formele, vibraţiile, imaginile-gând, deja s-a scurs timpul, iar spaţiul a rămas în urmă. Nu mai am cum prinde din urmă acele imagini în integralitatea lor. Niciodată nu se poate spune tot. Nimeni nu poate spune tot. Şi ce să spui? Să-nşiri o grămadă de fragmente de imagini, fărâmiţe de gânduri, rămăşiţe de sentimente? La ce bun? La ce bun atâtea vorbe? Ce faci cu ele? Te pierzi printre ele, îţi consumi viaţa în cuvinte.

–          Ţi-o trăieşti, nu ţi-o consumi!

–         Ai trăit vreodată un moment de extaz? De orice natură ar fi fost el, inclusiv sexuală. Dar extaz, nu doar o plăcere mai mare decât altă plăcere. Ai trăit, spune-mi?

–          Nu ştiu, poate.

–          Dacă nu ştii, înseamnă că n-ai trăit. Şi dacă n-ai trăit, înseamnă că n-ai cum să-nţelegi ce voiam a-ţi spune. Dar o să-ţi spun oricum. În clipele acelea nu mai există vorbe în afară de cel mult “Oh, Doamne!” Ai privit vreodată cerul până când ai devenit una cu el? Ai privit vreodată lumina până când te-ai simţit lumină? Acea conştienţă, care mai apucă doar să se identifice cu lumina, piere din spaţiul cuvintelor în chiar clipa următoare. Rămâne trecut. Cuvintele nu pot spune prea mult. Dacă spun, sunt limitate la un context, la o descriere, la o situaţie, la un unghi. Degeaba încerci să descrii o stare în cuvinte. Poate te vei apropia de marginile ei, poate îi vei descrie circumferinţa, nicidecum miezul. În miezul extazului nu există timp, nu există decât eternitatea, sau mereu prezentul. Nu. Nici măcar asta nu există. Care prezent? Ce-i aia prezent? Prezentul este un cuvânt ce determină timpul. Nu există cuvinte care să poată descrie inefabilul, sacrul, nu există vorbe pentru asta. Poate, cel mult, priviri. Zâmbet. Seninul ochilor, al chipului, al fiinţei.

–          Păi, şi-atunci?… Nu-nţeleg! Ai trăit chestiile astea şi nu poţi să te iubeşti pe tine? Nu te poţi iubi şi nu te poţi ierta şi nu-ţi dai voie să trăieşti în continuare?… Mi se pare ilogic!

–          Poate că şi este ilogic. Dincolo de logică se află conştienţa. Deasupra logicii. Uneori îi mai toarnă câteva fire diamantine din care logica şi raţiunea mai pot închega vreo idee, vreo înţelegere, pe care apoi încearcă s-o traducă în cuvinte. Poate că încă nu-nţelegi, dar cuvintele sunt doar nişte aproximative traduceri.

–          Dar sunt şi unelte ale creaţiei, nu? Prin cuvânt s-a creat totul.

–          Din intenţia-ordinul-comanda şi energia care a vibrat, a produs sunetul, da, poate aşa. Intenţia, însă, nu este intenţie, aşa cum credem noi. Nu este doar un gând. Este absoluta şi unica dorinţă. Este totul, atunci. Nimic, niciun alt gând nu mai există pe lângă acea comandă. Să fie lumină, a cerut “cel” care a creat, fără să mişte un deget. A dat comandă energiei şi ea, din intrinsecitatea ei, din interioritatea în care îl conţinea pe el, din sine însuşi el lăsând-o să fie (el, creatorul) şi ea materia – substanţialitatea şi exprimarea lui –  a scos la iveală/a născut/a manifestat lumina. Nimic altceva nu a făcut creatorul în afară de a cere. “Cere şi ţi se va da. “

–          Şi noi cerem mereu, mereu. De ce nu ceri să fii tu din nou, aşa cum eşti, cum te ştiu?

–          Mă tem că exact asta voi fi cerut cândva. A venit timpul să se manifeste răspunsul cererii mele.

–          Bine, dar în suferinţa asta? În haosul ăsta? Dărâmându-ţi toate credinţele, toţi pilonii, toată structura?

–          Atâta vreme cât există o structură, o credinţă, un loc înconjurat de principii, cât există o cauzalitate şi o continuitate cauzală, o împărţire matematică, dacă A îl determină pe B, atunci B este cauzat de A, ne aflăm în continuare în universul mental, în universul sau dimensiunea astrală. Corpul păstrează bine de tot ceea ce deprinde încă din copilărie chiar dacă pare că a schimbat, dar memoria holografică nu poate fi ştearsă. Tiparele sunt infiltrate în toate mecanismele şi funcţiunile sistemelor corpului. Resetarea şi reinstalarea unui alt program nu se poate face decât demontând, ştergând, defragmentând materia, hard disk-ul. De aceea e necesară moartea-învierea. Sau intâlnirile cu maeştri cu-adevărat înălţaţi, în prezenţa cărora se schimbă definitiv alcătuirea corpului, funcţionarea lui, a minţii. Chiar şi numai cu o treaptă dacă te inalţă un asemenea maestru, dacă iţi dă energia necesară acestui salt, şi este enorm. De-aceea există si oaze, locuri sacre, locuri de iniţiere… Iniţierea înseamnă transformare. Înseamnă începutul procesului alchimic al transformării carbonului în diamant. întru iluminare. Lordul Shiva vine să distrugă, să îndepărteze orice impurităţi, orice iluzii, orice individualitate separată care are nevoi, are dorinţe, are aşteptări, are etichete… Poate ne temem de el, poate ne temem de ideea de distrugere, de pierdere, de separare, de dispariţie… falsitatea trebuie descoperită şi astfel transformată. Prin luminarea ei cu lumina clară a adevărului, falsitatea se descoperă a fi cuprinsă în conştienţă, aşa cum totul este cuprins in acest context al celor şapte lumi, ceruri, dimensiuni….  Nu există cuvinte pentru descrierea adevărului. Adevărul se revelează pe sine aceluia care il conţine, care îl recunoaşte. Adevărul se trăieşte, şi-atât timp cât te limitezi a fi într-un corp, ţi se va opune ceva, orice, oricât de mare ar fi energia sufletului, a conştienţei în corpul tău. Regulile sunt reguli, dimensiunea aceasta macină trupuri.

–          Bine, dar eu am trăit atâtea momente de înălţare în prezenţa ta! Clipe de iubire, de transformare în aer, în lumină, în energie, in frumuseţe, iubire… nici nu ştiu cum să spun… Da, ai dreptate! Cuvintele nu pot exprima o stare!…

–           Vezi, şi-atunci de ce-mi ceri să spun?

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s