eu si Eu

–          Ce faci? Te prosteşti ca un copil?

–          Da! De ce nu? E frumos să faci prostii copilăreşti de care să te veseleşti. Să încerci tot felul de experienţe… ca un copil.

–          Păi, şi îţi faci selfie? Tu?!…

–          Da! Uite-aşa! Sunt la mare, sunt în vacanţă, sunt într-o minunăţie de grădină…pe malul mării…  Uite cum zâmbesc florile astea, tu le vezi?… Vezi cum zâmbesc florile?…

–          Unde zâmbesc? Îţi zâmbesc ţie, poate!

–          Da, mie îmi zâmbesc pentru că şi eu le zâmbesc. Şi e firesc. Ce dai, aia primeşti, nu? … Hai, zâmbeşte-le şi tu! Nu e greu! Nu trebuie să râzi, trebuie doar să te inseninezi. Şi-atunci apare şi zâmbetul. Mic, acolo, ascuns în colţul gurii sau strălucind în ochi… le vezi că sunt frumoase şi-atunci, pentru că le admiri, şi ele te vor răsplăti. Şi vei simţi şi tu frumuseţea ta. Şi… Şi… o să fie bine şi frumos!

–          Aşa, şi, dup-aia? Mi-aduc aminte de toate datoriile şi de toate lipsurile şi-mi pică zâmbetul în pantofi! La ce bun să mă prefac?

–          Dar nu te prefaci! Asta nu înseamnă că te prefaci! Doar că mai respiri, mai ieşi din balonul cu probleme, iţi face bine şi la sănătate, să ştii! Altfel, o să aduni pietre la fiere sau cine ştie ce alte boli. Toţi avem nevoie de zâmbet. Toţi avem nevoie de frumuseţe, avem nevoie să avem ce admira, avem nevoie să găsim în jurul nostru frumosul şi frumuseţea, să ne trezim încântaţi, să ne topim în admiraţie… Astea sunt nişte emoţii foarte benefice, să ştii! Fac bine şi la ten!

–          Hai, mă laşi?…

–          Zău, dacă-ţi spun! Există şi dovezi ştiinţifice. Terapia prin râs, prin muzică, intinereşte, dă putere şi vigoare. De ce crezi tu că bărbaţii după 50 de ani se uită după fete de 18-20?

–          Adică dacă nu găseşti nimic frumos în viaţa ta îmbătrâneşti mai repede?

–          Te urâţeşti şi îmbătrâneşti, da. Şi te îmbolnăveşti. Chiar în mijlocul tuturor problemelor, caută să-ţi salvezi un minut şi priveşte ceva frumos, ceva ce-ţi place, ce-ţi trezeşte admiraţia. Dacă nu vrei să fie o floare, atunci poate un copac sau cerul. Pur şi simplu cerul.

–          Dacă e senin, că dacă e înnorat, nu-mi place, mă deprimă.

–          Deprimă-l şi tu pe el, atunci! Vezi, aş putea să-ncep acum a-ţi povesti despre iubirea absolută care nu mai vede nori, care nu se diminuează doar pentru că plouă sau e înnorat! E-atâta de frumoasă ploaia, o binecuvântare!

–          Pe mine mă ia capul când e înnorat, simt o presiune urâtă în cap.

–          Respir-o afară! Gândeşte-te la seninul cerului, inspiră-l şi expiră norii. E simplu. Hai, zâmbeşte! Ce dacă începe să plouă? O să alergăm prin ploaie, şi-o să râdem de paparude!

–          Mai bine hai să ne băgăm în mare, măcar ne udăm de tot şi… ne iubim!

–          Hai!

Eternul exercitiu

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s