01.10.2014

– Sӑ-ţi spun, atunci! Cu milioane de mii de ani ȋn urmӑ, civilizaţia pӑmânteanӑ avea ceea ce acum numim acum un ȋnalt nivel spiritual, tehnologic, cultural. Capacitatea de a proiecta imagini 3D era inclusӑ ȋn capacitӑţile fiecӑrui om. De aceea nu era nevoie de televiziuni sau ecrane speciale, nici de telefonie. Aerul ȋnsuşi era capabil sӑ susţinӑ alcӑtuiri plasmatice şi cristaline la intenţia sau comanda oricui. Reflectarea undelor cerebrale ȋn unde electromagnetice era o chestiune de antrenament şi mӑiestrie. Talentul artistic se exprima ȋnsӑ diferit, la fel cum se ȋntâmplӑ şi acum. La fel şi cel tehnic. Activitatea creierului era ȋnsӑ mult diferitӑ faţӑ de prezent. Lobul frontal era extrem de mult folosit, şi, de altfel, creierul nu era ȋmpӑrţit ȋn douӑ emisfere. E-adevӑrat, oamenii arӑtau puţin diferit de cum aratӑ acum, dar nu cu mult. Pentru cӑ erau slabi şi destul de ȋnalţi, cu un aspect mai degrabӑ alburiu-strӑveziu, pielea lor fiind mai degrabӑ o luminӑ condensatӑ, aceşti oameni trӑiau ȋntr-o continuӑ armonie, o bucurie frumoasӑ prin ȋnsӑşi natura sa continuu creatoare. Se aflau ȋntr-o relaţie de bunӑ convieţuire planetarӑ cu toate fiinţele, chiar şi cu oamenii mai mici de ȋnӑlţime şi cu pielea foarte ȋnchisӑ la culoare. Toate erau bune şi frumoase pânӑ când, s-a nӑscut invidia şi competiţia. Observarea diferenţelor ȋntre obiectele realizate de unii dintre ei a determinat nevoia de a face lucruri la fel de frumoase şi folositoare, şi astfel a ȋnceput  escaladarea tehnologicӑ. Ambiţia de a fi cel dintâi s-a strecurat tiptil, orgoliul de a fi cel mai puternic a ȋnlocuit bucuria de a ȋmpӑrtӑşi, de a trӑi ȋmpreunӑ ȋn iubirea caldӑ şi seninӑ, ȋnvӑţând impreunӑ arta manifestӑrii energiei – creaţia. La vremea aceea planeta era ȋnconjuratӑ de un strat protector, ca un fel de apӑ cristalinӑ care filtra şi transforma orice razӑ cosmicӑ ce ar fi putut dӑuna vieţii planetare. Acest scut era susţinut şi ancorat de patru stâlpi , de patru coloane imense rӑspândite ȋn cele patru zӑri. Era acoperişul lumii şi legӑtura ei cu restul. Prin acest câmp se puteau vedea toate cele din afara planetei ca printr-un geam. Comunicarea mentalӑ  nu era ȋmpiedicatӑ. Cei patru stâlpi aveau şi rolul de porţi de acces. Când oamenii au ajuns la neȋnţelegeri grave, când au uitat cӑ sunt fraţi locuitori pe aceeaşi planetӑ, când au ȋnceput sӑ dezvolte tehnologii ȋn secret unii faţӑ de alţii, inividia şi ambiţia s-au transformat ȋn urӑ şi iubirea n-a mai avut loc. Dorinţa de a ȋmpӑrţi lumea ȋn categorii şi a o ordona ȋn clase, de a o structura şi de a ierarhiza oamenii ȋn funcţie de noi legi apӑrute ȋn minţile unora a dus pânӑ la apariţia nevoii de anihilare a oponenţilor, a dus la rӑzboi. Ceea ce nu au ştiut, ȋnsӑ, cei care au ales sӑ dӑrâme unul din stâlpii lumii, din stâlpii care ţineau bolta, a fost cӑ aceştia nu puteau rezista şi nu se puteau menţine decât ȋmpreunӑ. Astfel, trimiţând unde concentrate, ceea ce astӑzi cunoaştem sub denumirea de laser, ȋntr-unul dintre stâlpii care ancorau şi susţineau bolta protectoare, au reuşit sӑ atragӑ distrugerea aproape totalӑ a omenirii. O amintire a acestui scut este chiar ionosfera despre care ȋmi spuneai.

– Wow!… Sunt uluitӑ! Adicӑ, indiferent de epocӑ, omenirea joacӑ acelaşi joc? Iubire şi armonie şi pace versus urӑ şi distrugere şi rӑzboi?… de fiecare datӑ acelaşi joc?…

– Da, de fiecare datӑ acelaşi joc pânӑ când va reuşi sӑ revinӑ la armonia primordialӑ, la iubire, la frumuseţe. Oamenii aceia albi şi ȋnalţi pe care ȋi vӑd unii şi alţii sunt fiinţele din prima rasӑ. Sunt viitorul şi trecutul ȋn acelaşi timp. Dacӑ acum, ȋn acest moment, oamenii aleg sӑ fie din nou iubire-frumuseţe-armonie-bucurie, dacӑ reuşesc sӑ ȋnţeleagӑ acest program al binelui şi rӑului, dacӑ orgoliul şi dorinţa de putere şi control asupra altora vor fi ȋnlocuite de altruism, bunӑtate şi ȋmpӑrtӑşire, colaborare şi iubire, atunci toate sufletele din toate rasele de dinainte ȋşi vor fi fӑcut lecţia, şi se vor putea reuni, reȋntregi, constituind noul om, noua omenire. Dacӑ nu ȋnvӑţӑm din greşelile trecutului, chiar şi dacӑ foarte multe suflete foarte vechi sunt prezente ȋntr-un fel sau altul acum, şi ne pun la dispoziţie ȋnţelepciunea lor, atunci distrugerea va afecta multe dimensiuni, ba chiar şi ceea ce numim viitorul omenirii. Avansul tehnologic la care s-a ajuns fӑrӑ de a fi ȋnsoţit de o realӑ ȋnӑlţare ȋn conştiinţa oamenilor, are toate şansele sӑ distrugӑ energia colectivӑ a matricei umane. Şi asta nu prea cred cei care ştiu oricum atât prezentul, cât şi viitorul. Ca şi atunci, si acum se cred mai deştepţi, mai talentaţi, mai puternici. Şi nu vor avea unde se ascunde, nici ȋn ceruri cu navetele spaţiale, nici ȋn subterane, nici ȋn buncӑre.

– Şi sufletele? Energia sufletelor, conştiinţa va suferi şi ea?

– Foarte posibil. Singura soluţie de a scӑpa va fi aceea de a se transforma total ȋn energie spiritualӑ, dacӑ se va putea, dacӑ vor şti cum s-o facӑ pentru cӑ nu va mai fi cazul de transferul unei conştiinţe ȋntr-un alt corp. Fragmente de asemenea energie se aflӑ şi acum ȋn lumea noastrӑ, de-atunci, de la ȋntâiul rӑzboi.

– Dar nu se va ȋncheia acum, nu?

– Nu. Dar ar fi tare, tare greu. Hai, gata, pentru azi ajunge!

©danielamariamarin

Gyaraspur-1046

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s