02.10.2014

02.10.2014

– Te ȋntrebi cum poţi ȋnvӑţa şi tu sӑ accesezi universul, energia universalӑ, sӑ ştii, sӑ ȋnţelegi, sӑ vezi, sӑ comunici. Eu zic cӑ ar fi bine sӑ te ȋntrebi de ce crezi cӑ nu o poţi face.

– Pentru cӑ eu nu am abilitӑţi speciale aşa ca tine! De-aia!

– Corpurile noastre sunt alcӑtuite din aceeaşi substanţӑ. Suntem un ocean de atomi, o grӑmadӑ de spaţiu, un ocean de energie. Organizarea materiei pare aproape identicӑ. Eu am douӑ mâini, tu ai douӑ mâini.

– Da, dar tu ai ceva ȋn plus. Probabil ȋn cap!

– Hahaha… Sau ȋn minus! Am cu siguranţӑ ȋn minus barierele impuse istoric, social, psihologic, familial, prin tradiţie, cutume şi cum or mai fi denumite aceste limitӑri cu un caracter de masӑ impuse gândirii umane. Am ȋn minus frica de a cunoaşte necunoscutul atâta vreme cât existӑ o minimӑ rezonanţӑ cu el. Am ȋn minus dictonul “crede şi nu cerceta”. Şi poate cӑ am avut orgoliul de a nu crede doar pentru cӑ ȋşi impune altcineva pӑrerea, ȋmi comandӑ ce sӑ cred eu. Am respectat ceea ce mi se spunea, dar am ȋncercat sӑ-i gӑsesc originea ȋn mine. Am avut ȋn plus orgoliul de a gӑsi eu ȋnsӑmi credinţa, de a ajunge la recunoaşterea ei. Dacӑ ceva este adevӑrat, atunci trebuie sӑ-l descopӑr şi ȋn mine. Pentru cӑ dacӑ este peste tot, ȋnseamnӑ cӑ este şi in mine. Ai ȋncercat sӑ pӑtrunzi adânc ȋn tine, foarte adânc, ȋn cӑutarea pӑcii, ȋn cӑutarea frumuseţii, a bucuriei?

– Eu nu pot sӑ fac asta. Ori de câte ori am ȋncercat, m-am pierdut printre gânduri. Deviez constant şi mai degrabӑ intru ȋn cine ştie ce tristeţe sau depresie.

– Şi-n spatele gândului, ce-ai gӑsit? O emoţie? Un sentiment?O stare?…

– Cum adicӑ ȋn spatele gândului?

– ȋţi aminteşti cumva de perioada copilӑriei, când nu te opreai din ȋntrebӑri, când oricare ar fi fost rӑspunsul primit, tu mai gӑseai o ȋntrebare de pus?

– Nu. Nu prea.

– Uite, când te mai aşezi tu aşa, la meditaţie sau introspecţie, ȋncearcӑ sӑ fii doar observatorul gândurilor tale. Şi cum apare unul, nu-l judeca, nu-l ȋndepӑrta, ci doar ȋntreabӑ-l: Şi-n spatele tӑu, ce este? Nu te mulţumi şi nu te lӑsa impresionatӑ de niciun rӑspuns. Când vei ajunge la tӑcere, când niciun alt gând nu va mai apӑrea, mӑcar şi pentru câteva zeci de secunde, atunci vei fi atins starea de calm şi pace a minţii, vei face loc luminii unei alte minţi sӑ ȋţi zâmbeascӑ, sӑ-ţi aducӑ adevӑratele rӑspunsuri. Vei fi cu tine ȋnsӑţi şi vei ȋnvӑţa. Aceastӑ deschidere ȋţi va deschide treptat şi celelalte porţi, pânӑ când vei afla cӑ iubirea este singura putere ce eşti. Şi-atunci, vei avea ȋncredere, credinţӑ şi cunoaştere.

– Mda, bine. Mersi.

– Cu plӑcere.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s