15.10.2014

  • Mi-am cumpărat dalii! Sunt atât de fericită!… Am găsit dalii cyclamen, am avut bani să-mi cumpăr trei fire, mi-am înseninat ziua, mi-am vindecat trupul!
  • Ei, ce simplu ar fi să-ţi poţi vindeca trupul dintr-atâta! Ne-am cumpăra cu toţii florile preferate şi gata! Ce medicamente, ce analize? Flori!
  • Dar chiar aşa şi este! Cel puţin pentru o vreme, depinde de cât durează bucuria, se manifestă sănătatea perfectă, echilibrul energetic perfect. În clipele acelea nu mai e loc pentru nimic altceva. Creierul inundat de endorfine opreşte orice alte programe din rularea lor nebenefică. Nu mai e loc pentru altceva dacă Bucuria este autentică, dacă este o trăire, nu doar o emoţie.
  • Păi, şi care e diferenţa dintre trăire şi emoţie?
  • Emoţia este o trăire delimitată, denumită, etichetată, restrânsă la capacităţile lingvistice şi bagajul intelectual personal. Trăirea autentică este dincolo de cuvinte. Bucuria asta la care mă tot refer eu este un nivel de conştiinţă, o paradigmă în sine. Nu este doar o reacţie emoţională, chiar dacă se exprimă inclusiv prin asemenea emoţii pe care le denumim bucurie, fericire şi cum le mai zicem. Dar atunci când trăieşti în Bucurie, atunci Frumuseţea tuturor lucrurilor, frumuseţea întregii realităţi irumpe ca o floare, ca o dalie, ca un bujor, ca un trandafir… Trăirea asta, în felul acesta, din acest palier al conştiinţei umane, e cel mai greu de susţinut. Poate şi pentru că încă ne zbatem să-l aducem pe Dumnezeu de-acolo, de undeva, din afară, aici, înăuntru, în noi.
  • Dar este în afara noastră! Nu ne uităm noi în sus, înspre El? Nu ştim noi că e în ceruri?… Cum să intre într-un corp păcătos şi limitat?
  • Da, şi-atunci când nu mai putem, când suferim până la limită, când am obosit peste măsură şi spunem “ Nu mai pot!”, tot cuiva din afara noastră ii spunem. De parcă ceea ce e în afara noastră, superior şi indiferent, n-ar vedea că nu mai putem. Subtil, îi proiectăm şi vina şi lipsa de iubire, lipsa de compasiune pentru fiinţa noastră acelui dumnezeu din ceruri care a blestemat omul, care l-a izgonit, care continuă să-i pedepsească pe oameni, care continuă să facă favoritisme, continuă, deci, să perpetueze modelul Cain şi Abel. La acel dumnezeu, dacă te uiţi cu atenţie la toate atributele acordate lui, nu cred că ai vrea să ajungi şi nici să-l aduci în manifestare fizică, aici, în corpul tău. Vezi, de-asta e bine să se întrebe omul: cum îl înţeleg şi mi-l imaginez eu pe Dumnezeu? Această simplă întrebare va etala toate răspunsurile de care are nevoie fiecare. Proiecţia stăpânului sever, cu inima de piatră, care te munceşte până la ultima picătură, care te leagă de alţi oameni, care te-mpinge să faci ceea ce nu ştii să faci şi-apoi îţi râde în nas superior, chiar batjocoritor se află înăuntrul nostru. Ca orice altceva in lumea asta duală, există o reflectare, o pereche. Acel judecător nemilos nu se află în ceruri. Se află în om. Acel sarcastic profesor nu se află în maestrul sau în profesorul sau în iubitul sau in iubita sau în mama sau în tata! Se află în însăşi proiecţia gândirii tale despre Dumnezeu. Ţi-am mai zis, de-abia atunci când omul va face pace cu Dumnezeu, atunci va putea să facă pace şi cu alţi oameni. Până atunci, ne rupem între noi, privind un tablou cu un dumnezeu creştin sau musulman sau iudaic sau hindus…
  • Ne rupem în tablouri, zici! Hahahhaha… Imi place chestia asta!
  • E foarte fină sârma pe care trebuie să mergi la o înălţime din ce în ce mai mare, dar şi dacă reuşeşti să nu cazi, dacă reuşeşti să-ţi menţii echilibrul, şi-ajungi Dincolo, şi te vei uita în urmă de-abia de-acolo, vei înţelege cât de greu era, de fapt! Şi te vei felicita, vei înţelege cât de măreţ ai fost!
  • Mda! Cred că ai dreptate. Dar lungă mai e sârma asta!
  • Şi cel mai greu este pe ultima sută de metri, atunci când unghiul este aproape de 90 de grade. De-acolo, nu mai poţi urca. Nu la fel cum ai făcut-o. Acolo trebuie să te înalţi, să faci un salt. Să levitezi sau să zbori… şi nu mai e nimeni imprejur în afară de vânt, de ploaie sau zăpadă, de arşiţa soarelui sau greutatea celulelor tale.
  • Bucuria asta, de care ziceai, se poate atinge şi prin bucurii din astea mici?
  • E ca la cuantică: depinde ce vrei să observi! Să-ţi concentrezi intenţia şi atenţia, înseamnă să aduci în manifestare fizică, materială. Important este gradul de puritate. Ca la metalele preţioase, ştii? Altfel, este doar o spălare la creier, pe creier, o altă manipulare, o păcăleală cognitivo-neuro-imagistico-lingvistico-religioaso…
  • Ah, scuză-mă! Trebuie să plec! Trebuie să mă uit la un logo! Vorbim mai târziu, da?
  • Ok, spor! La logo-s!

©danielamariamarin

IMG_20141015_212459

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s