26.11.2014

  • Nu-i aşa că dacă nu strigă, n-auzi? Dacă nu-ţi ţipă ȋn ochi, nu vezi?
  • Eu văd ceea ce vreau să văd. Şi uneori, nici dacă strigă nu văd. Cel mult tresar din cauza strigătului. Mai ales dacă este vulgar, impertinent, lipsit de bun simţ. Dar dacă nu vreau să mă adâncesc ȋn mizeria asta, pentru că, să fim sinceri, de cele mai multe ori este absolut inutil, atunci nu văd, n-aud. Aşa m-am setat ȋncă din copilărie. Când n-ai camera ta, trebuie să­-ţi construieşti ceva, măcar o cortină care să te izoleze de restul casei.
  • Cu alte cuvinte, dacă nu te interesează, nu te deranjează?
  • Ţi-am spus că uneori mă deranjează. Decibelii mă tulbură. Ca şi falsurile. Câteodată auzul meu este perfect. Şi nicio comă nu-mi scapă. Mă doare orice fals. Pur şi simplu mă doare. Pentru câteva clipe ȋmi blochează sistemul nervos.
  • Şi toată falsitatea lumii nu te blochează?
  • Care lume? Lumea largă?… A mea să nu fie falsă, că nu pot locui ȋn ea. In rest, toate ȋşi au sensul şi menirea lor.
  • Asta e o bucată de-nţelepciune?… Ȋmi ţii lecţii?
  • Nu, deloc! M-ai ȋntrebat, ţi-am răspuns. Asta nu-nseamnă că-ţi ţin lecţii.
  • Da’vorbeşti aşa, superior, ca din cărţi!
  • Nu cred că vorbesc ȋn vreun fel altul decât felul meu. Dacă asta ţi se pare superior, ȋmi cer scuze, nu am avut o astfel de intenţie. A fost pură sinceritate.
  • Şi cum explici tu chestia asta, când le strigă sufletul să facă una, şi oamenii fac alta? Când nu ȋnţeleg sau nu văd ce au nevoie să vadă?
  • Obstrucţie?…
  • Obstrucţie?!… Cum adică obstrucţie?
  • Uneori ni se pune ceva in faţa sufletului şi nu-l mai auzim. Mintea gândeşte după cum se mişcă undele lumii. Sufletul nu le poate face faţă ȋntotdeauna. Aşa că, uneori omul ratează din cauza zgomotului prea mare al gândurilor. Zgomotul gândurilor lui şi al tuturor celorlalţi oameni din viaţa lui ȋl ȋmpiedică să mai audă susurul sufletului. Şi, până la urmă, câţi oameni reuşesc să-şi recunoască sufletul şi cântecul lui?… Prea puţini. Ȋncă prea puţini.
  • Şi ţie ȋţi e uşor să ştii asta şi să nu faci nimic, să stai aşa… cu seninătate şi să nu vrei să faci nimic?…
  • Poate că aşa pare, că stau degeaba şi nu fac nimic. Dar nu e aşa. Nimeni nu stă chiar degeaba. Dacă tot este, inseamnă că este pentru un motiv. Un motiv simplu, chiar foarte simplu: să-şi trăiască experienţa asta până la capăt. Cum? Ȋn ce fel? Asta depinde de multe elemente, inclusiv de voinţa sa, dar şi de planul general. Poate că nu a venit vremea să facă nu ştiu ce.
  • Mai lasă-mă cu limbajul ăsta de lemn! Acum aveţi alte şabloane, un nou limbaj de lemn! “Nu e vremea. Toate la timpul lor! Totul e perfect aşa cum e! Nimic nu trebuie schimbat! Pace, iubire, armonie!” Treptat aţi construit o nouă modă. Şi dacă daţi din gură şi tot spuneţi chestiile astea, nu vă temeţi că vor deveni şi astea un şlagăr difuzat mult prea des, consumat şi distrus prin ȋnsăşi repetiţia lui?… Şi-atunci, ce veţi face? Veţi inventa un alt limbaj?… Lasă! Nu te mai obosi să-mi răspunzi! Rămâi acolo ȋn seninătatea ta. Eu mă duc să conving nişte oameni să-şi ȋntoarcă mintea spre suflet! Pe mine nu mă deranjează decibelii sufletelor care strigă!
Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , . Bookmark the permalink.

2 Responses to 26.11.2014

  1. Rodica says:

    F viu!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s