8 ianuarie 2015

Slavă Ţie, Dumnezeu cel Adevărat şi Viu!

Mare bucurie mi-a trimis azi!

M-am trezit întunecată şi nevrednică, supărată pe mine însămi pentru neatenţie, pentru alunecarea din adevăr în subtilele aşteptări, printre ascunse ataşamente. Până la urmă nu este decât o altă variantă a eu-lui doritor să fie, să nu cumva să se uite de domnia sa.

Întotdeauna am avut aşteptarea că oamenii sunt înţelepţi, au bun simţ şi manifestă grijă faţă de binele celorlalţi, caută să respecte şi să fie în armonie cu tot ceea îi înconjoară. Că se respectă în mod natural unul pe altul, că au disponibilitatea să se asculte unul pe altul cu adevărat,  dar şi să se bucure pentru altul. De multe ori a trebuit să recunosc că ceea ce eu credeam erau aşteptările mele şi se numeau vise. Altfel spus, ireale proiecţii ale felului în care eu îmi doream să fie lumea. La un moment dat am înţeles că acestea sunt nişte aşteptări pe care, atât timp cât le menţin, împiedic însăşi realizarea dorinţelor. Să renunţi la toate aşteptările, nu înseamnă doar să accepţi totul exact aşa cum este, ci să te şi bucuri de toate exact aşa cum sunt ele! Ori aici, în punctul acesta, mi se cam oprea trăsura de dovleac.

Mă tot întrebam azi dimineaţă dacă toate aceste alunecări se datorează lipsei mele de atenţie sau sunt chiar necesare, dacă sunt efecte ale alchimiei acestei lumi, dacă sunt dovezi ale strădaniei eu-lui meu lumesc ori sunt încă ispite şi teste prin care trebuie să trec. Eram tristă şi uşor supărată pe mine, că nu fac tot ceea ce ar trebui să fac, că-mi pierd atenţia, că mă las copleşită de valurile vieţii ori de programele lumii, în felul acesta părăsind dimensiunea Iubirii.

Şi Dumnezeu mi-a trimis un… telefon. O conversaţie telefonică care m-a bucurat şi m-a luminat şi mi-a adus dovada minunăţiei lucrărilor sale. Fiecare bob de nisip contează, fiecare rugăciune, fiecare gând trimis în eter, fiecare undă de iubire! La un moment dat, când ai nevoie cu adevărat, când te afli aproape de căderea în iluzie, vine şi ajutorul, vine dovada de care încă mai avem nevoie, căci oameni suntem! Aşa a fost şi-acest telefon care părea, la început, o banală comandă de cărţi. Aşa se găsesc oamenii, aşa se adună sufletele, aşa ne ajută Dumnezeu oricând. Deschişi să fim să observăm, să  recunoaştem mesajele şi mesagerii prin care ni se vorbeşte! Căci Dumnezeu  lucrează prin oameni! Iar ei se sprijină unii pe alţii tot aşa, prin lucruri mici, aparent fără importanţă, dar care sprijină acest continuum şi diversitatea lui.

Un simplu telefon, de la un domn care cumpărase cu o lună în urmă Calea Energiei şi Universul holografic, cărţi care l-au ajutat să mai înţeleagă puţin ceea ce i se revelase deja, să dezvolte darurile pe care le primise şi pe care îşi dorea să le înţeleagă şi pentru a putea ajuta alţi oameni să facă această schimbare de paradigmă atât de necesară. Sunase să comande alte două cărţi, ba chiar îmi solicită să-i fac o recomandare de alte titluri. Nu am apucat să-l întreb cum de ajunsese să le comande pe primele, dar până la sfârşitul conversaţiei noastre, care-a durat mai bine de 20 de minute, am apucat să ne bucurăm de-această întâlnire, să ne bucurăm că existăm, fiecare în locul său, şi totuşi, conectaţi pe o frecvenţă comună. Am apucat să ne mărturisim bucuria de a fi descoperit Lumina şi Iubirea şi Energia, toate întrupate într-un singur cuvânt: Dumnezeu. Dincolo de dogmă, dincolo de programele lumii, dincolo de lume, chiar dincolo de cuvânt!

Nu-mi permit să scriu mai mult despre această convorbire, dar transmit încă o dată, în acest eter, recunoştinţă şi iubire.

Minunate sunt aceste împletituri ale firelor vieţii, ale frecvenţelor! Minunate felurile prin care lucrează spiritul vieţii, prin care conştienţa îşi conectează punctele indiferent de distanţa dintre ele! Suntem mesageri unii pentru alţii şi receptori de mesaje în acelaşi timp. Atenţie s-avem şi disponibilitate sau deschiderea de a vedea astfel sensul existenţei fiecărui fir de nisip!

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to 8 ianuarie 2015

  1. malaiemilro says:

    Cel mai frumos este atunci cand dai de o persoana cu care nu ai mai vorbit niciodata si afli ca ai interese comune cu aceasta. Dintr-o data ai impresia ca o cunosti de o viata.

    Like

    • Cind sufletele se recunosc, dispar si timpul si spatiul si orice dimensiuni diferentiale. Comunicarea se face la nivel de esenta, nu de etichete,forme sau personalitati. Toate aceste bariere se topesc in Lumina Spiritului. Si da, aceasta este Frumusetea! Acesta este Adevarul! Va multumesc pentru comentariu!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s