Daruri

Am încheiat o frumoasă întâlnire dedicată Modulului 1. Printre participanţii din acest weekend s-a aflat pentru prima dată la acest seminar şi o tânără care a fost la spectacolul Eternul Spectator. Lucrurile însă, s-au împletit mai mult decât mi-aş fi imaginat. O frumoasă împletire între Teatrul Spiritual şi Calea Omului în secolul XXI!

Nu mă aşteptam să primesc aşa un dar: mesajele tinerilor spectatori prezenţi la reprezentaţia din 26 mai mi-au fost aduse azi de profesoara care i-a invitat la teatru.  Poate că aceasta ar fi fost cea mai frumoasă încheiere pentru cursul din acest weekend, să fi citit mesajele, feedback-ul  tinerilor spectatori. Nu-i târziu nici acum să le împărtăşesc, nu doar cu cei participanţi la curs, ci cu voi toţi:

“Sănătatea sufletului e iubirea.” scrie pe unul dintre bilete.

“Am fost impresionată de faptul că sufletul nostru nu trebuie considerat o ‘manifestare fizică şi materială’, ci el este lumina care ne arată calea. Deşi credem că nu putem uita o experienţă neplăcută, putem uita doar prin înţelegere, iertarea noastră şi apoi uitare, nu prin ignorare, cea mai frecvent întâlnită. Realitatea poate fi, de fapt, doar o iluzie creată de noi; doar prin înţelepciune putem merge mai departe. Trebuie să ne iubim şi să ne ascultăm unii pe alţii” este scris pe un alt bilet.

Elena a scris citând din textul spectacolului: <<“Noi nu putem să comunicăm în linişte, în pace, în tăcere.” ” Fii lumina şi iubirea ce eşti.” “Te mişti în propria ta construcţie”. Fericirea noastră nu constă in lucrurile materiale, ci în lucrurile care ne induc starea de împlinire sufletească.>>

Mă întreb: oare şi-a notat atunci, in timpul spectacolului sau chiar a reţinut aceste replici?… Dacă le-a reţinut, sunt foarte fericită.

Un alt bilet comunică: <<Recunosc că e pentru prima oară când vin la teatru. M-am pierdut printre alte lucruri ce mă făceau să mă simt neîmplinită, plictisită, tristă, chiar nefericită. Actorii au fost minunaţi şi m-au făcut să-mi privesc viaţa în oglindă. Felicitări!>>

<<Piesa de teatru Eternul Spectator m-a făcut să reflectez asupra propriei persoane şi asupra vieţii. Pot spune că m-a impresionat, ba chiar, acum, înainte să spun anumite lucruri sau să acţionez, mă gândesc de 10 ori. Viaţa e prea scurtă pentru a ne pierde în răutate. Şi dacă acest bilet va ajunge unde trebuie, ţin să vă mulţumesc! Cu siguranţă nu a fost un timp pierdut!>>

Iată ce a reţinut un alt student:

<<Pacea cu tine însuţi, atunci poţi spune că te îndrepţi spre spiritul etern. Trebuie urmată calea care te face să te împaci cu tine. Sufletul este lumină. Fără ea eşti în pustiu.

O atenţie a fost acordată şi femeii, rolului acesteia şi o corelaţie cu toate personajele biblice. Viaţa permite înţelepciunea, ea este iubirea. Trebuie luat timp pentru a iubi; în fiecare din noi este un miez de iubire sacră; mai presus de corp este sufletul.>>

<<Ceea ce am învăţat astăzi este că fără bine nu există rău, că fiecare lucru are părţi bune dar şi rele şi ceea ce azi ne face bine, mâine este posibil să nu mai fie la fel. Şi să nu mai judecăm oamenii după aparenţe şi, cel mai important, să iertăm! Să facem asta pentru noi, nu pentru cei iertaţi!>>

Nu este minunat că un spectacol de teatru de o oră lasă asemenea marcaje în fiinţa tinerilor ce se pregătesc să lase băncile facultăţilor în urmă şi să devină adulţii societăţii de mâine?

<<Piesa de teatru m-a făcut să realizez cât de important este momentul, prezentul în viaţa noastră. Obişnuim să trăim în trecut, în viitor, însă niciodată in prezent. Nu ştim să apreciem clipa, dar după piesa de teatru, încerc pe cât posibil să fac asta. In plus, am realizat ce putere are CUVÂNTUL, dacă este correct spus, printr-o atitudine bună, pozitivă, atunci impactul cuvântului este unul foarte mare. >>

Am mai multe mesaje, am selectat doar câteva, încercând să surprind diversitatea. Voi încheia cu acest mai lung mesaj:

<<Piesa de teatru mi s-a părut una de excepţie. Personal am fost uimit de jocul actorilor, care au pus în viaţă ideile prezentate în piesă. Pitit în scaunul ăla, pe rândul cinci, în momentul începerii piesei m-a pătruns un flux de bucurie, ştiind că o să îmi placă ceea ce o să văd. Aşa a şi fost. Acum nu ştiu dacă am înţeles prea bine ideea prezentată, sau mai degrabă ideile, dar teatrul, la fel ca şi poezia, îţi oferă o libertate pentru înţelegerea ei/lui aşa cum simţi tu, pe moment. Personal, mie mi s-a părut, pe lângă ideile filozofice prezentate, că fiecare personaj reprezintă o personalitate. Actorul care m-a marcat cel mai tare şi care mi-a rămas şi acum în minte, este fata oarbă, de pe scaunul din dreapta, care, prin tăcerea ei pe parcursul piesei, ne-a exprimat o mie de trăiri. Aş putea să scriu multe pagini pe baza acestei piese, dar am examen în 20 de minute, aşa că vă las cu sincerele mele aprecieri, cu întrebarea “culorile reprezentau ceva?” şi cu o mică strofă pentru actorul care a jucat-o pe fata a cărei privire i-a fost răpită.

Nu e nimeni, e seară, sunt doar stele pe cer.

Toată lumea-i plecată, unde-s toţi, e-un mister.

Stau pe-o bancă uscată, plouă-n sufletul meu

E-ntuneric, mi-e frică, mă simt singur şi greu.>>

Vă mulţumesc domnule student, în numele întregii echipe şi în numele Ioanei Ancea, actriţa care v-a captat atenţia oferindu-vă posibilitatea celor o mie de trăiri. Sper că v-aţi luat examenul cu brio!

Culorile reprezintă palierele principale de experientizare ale conştiinţei umane. Cele şapte culori, şapte dimensiuni şi reprezentări ale luminii fizice, vizibile, cele şapte arhetipuri dominante, cele şapte ceruri unindu-se într-unul singur: Omul! Cel capabil de conştienta trăire şi observare a iubirii manifestate, a luminii exprimate.

Vă mulţumim tuturor, dragilor spectatori, care nu doar că aţi venit, dar aţi participat în acest spectacol! Remarcile voastre ne garantează că aţi fost împreună cu noi, nu pe lângă noi.;)

Imi pare ireal să fi fost reţinute atâtea replici, de atâţia dintre voi. Oare chiar atât de puternice să fie replicile acestui spectacol încât nu doar eu şi Gyuri şi Daria să ne trezim rostindu-le în alt context, dar să le fi reţinut şi voi?… Nu ştiu despre restul echipei, dacă şi Alexandra Băcăoanu, Flavius Călin, Iulian Burciu şi Ioana Ancea se trezesc  vorbind astfel, dar mă gândesc că dacă un astfel de impact se regăseşte în spectatori, atunci, cu siguranţă “lucrătorii” au fost şi ei marcaţi.  Spuneam că mi se pare ireal pentru că nici cu gândul n-am gândit, nici cu visul n-am visat despre un asemenea efect. Irealul acesta se-mbină cu o bucurie plină de recunoştinţă şi iubire.

Mulţumesc şi celor care au ales să trăiască experienţa acestei întâlniri botezate “Modulul 1”. Sper că aşteptările pe care v-am rugat (sâmbătă dimineaţă) să le lăsaţi la uşă, v-au fost şi ele împlinite sau poate chiar depăşite. Să vă fie de folos!

Fiţi binecuvântaţi cu toţii,  binecuvântaţi viaţa pe care o trăiţi şi oamenii cu care vă întâlniţi în această călătorie!

Cu recunoştinţă,

Daniela Marin

DSC08824

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Seminarii - Seminars and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Daruri

  1. simbreaz says:

    Mulțumim Daniela! Mulțumim și pentru această împărtășire!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s