De ce “Revelatia Soarelui Interior”?

E foarte frumos să descoperi că acţiunile sau ideile manifestate îţi sunt validate şi de alte minţi, eventual chiar şi de ştiinţă sau, când ai renunţat să mai vrei dovezi 🙂 . E o bucurie, deşi nu pot spune că şi o necesitate atunci când ai totală încredere în spiritul ce te trăieşte.  Dar pentru că ne vâjâie vânturile şi ne fură valurile, şi pentru că încă suntem oameni, ni se mai întâmplă să ne îndoim dacă ceva nu se întâmplă aşa cum am crezut noi şi dacă se poate, să se întâmple şi imediat. 😉

Când traducătoarea cărţii Revelaţia Soarelui Interior, Camelia Zara, mi-a sugerat această carte anul trecut, nu pot spune că am simţit un impuls puternic de a o publica, dar ceva îmi spunea că da, merită. Poate titlul, si era suficient. Nefiind scrisă în limba engleză, am înţeles eu câte ceva din italiană, dar nici că am acordat prea mult timp acestei cărţi anul trecut, fiind mai degrabă copleşită – în cel mai minunat sens al cuvântului “copleşit” – de Teatrul Spiritual şi de Eternul Spectator. De-abia din luna mai a acestui an, citind traducerea cărţii, am început să-nţeleg ce era acel factor de rezonanţă între mine şi această carte.

De ce a venit ea către mine? Pentru că realitatea miezului cristalin al Pământului mi-era de mulţi ani cunoscută, nu din cărţi ştiinţifice, căci asta ar fi fost imposibil, ci din experienţa cercetărilor personale şi a micilor şi minunatelor  revelaţii. Ba, am reuşit chiar să sprijin procesul dezvăluirii acestei revelaţii şi pentru alţi oameni, tot aşa cum şi Giuliana Conforto reuşeşte să ajute oamenii pentru a trăi această experienţă. Îmi amintesc şi acum, în Ayers Rock, Australia, figura unui domn născut în continentul african, un fizician care studia fizica Pământului, pe care-l întâlnisem în ziua aceea pentru prima oară şi la care m-am dus direct şi i-am spus, dacă vrea, să vină cu noi în pauza cursului, că are să înţeleagă ceva.  Am plecat de la curs, înghesuindu-ne 6 oameni într-o maşină, până la Uluru, faimoasa rocă din mijlocul deşertului australian. Nu aveam foarte mult timp la dispoziţie, aşa că, am dat ocol cu maşina până când am “simţit” un loc potrivit. Am oprit, ne-am dat jos din maşină şi le-am spus: “Acum, aici, conectaţi-vă cu stânca şi mergeţi până în mijlocul Pământului.”   În clipa imediat următoare după încheierea micii noastre meditaţii, fizicianul a exclamat:  “Miezul Pământului nu este de fier! Nu este foc! Nu este lavă! Nu este aşa cum ştim noi! Este o lumină albă, blândă, iubitoare…” Pielea lui se albise, iar chipul îi arăta cu totul altfel. Au aprobat cele spuse de el aproape toţi, chiar dacă viziunea personală a fiecărui om este unică datorită intelectului şi informaţiilor care ne traversează in mod conştient. Cert este că esenţa experienţelor lor era aceeaşi. Am zâmbit, am încuviinţat, m-am bucurat că văzuseră şi ei. Apoi ne-am întors la curs, chiar dacă am întârziat (bineînţeles), deşi nu prea mai aveau chef de altceva. N-am păstrat legătura cu J.,  nu ştiu ce a mai cercetat, dar mi-ar plăcea să citească şi el această carte.

De ce a mai venit această carte spre mine? Pentru că de mulţi ani simt şi cred că muzica, în special muzica clasică,  este salvarea creierului uman de la robotizare totală. De la lobotomia socială.  Este calea de a intra in rezonanţă cu Sinele, cu lumea Ideilor, cu cea a Frumuseţii prin Sunet, prin Cuvântul originar, nu prin cuvântul pervertit de timpuri. Şi iată că muzica a fost calea sau metoda, poarta care a deschis drumul Giulianei Conforto. Poate că a fost şi a mea, intr-un fel, de mică, de când am început să studiez pianul. Poate pentru că într-adevăr, geometria creată de muzică, vibraţia culorilor şi dansul nuanţelor mi-au fost familiare din copilărie.

Sau pentru că, încercând să explic unui alt om de ştiinţă, de data aceasta român,  că cele trei forţe subtile, care se regăsesc oriunde, în orice, care se conectează astfel încât pot da naştere unor câmpuri care creează lucruri, nu am ştiut a-i spune eu de forţa nucleară şi nici de particulele subatomice, de bosoni sau quarci sau neutrini şi antineutrini… dar mă aşteptam să traducă dumnealui toate acele lucruri în limbajul ştiinţific. Nu s-a petrecut aşa atunci, dar iată că, acum, astrofiziciana Giuliana Conforto mi-a denumit lucrurile “ştiute” de dincolo de un limbaj specific. Cum să nu mă bucur?

Pentru că trăind şi practicând meditaţia unităţii, meditaţia  armoniei elementelor am observat cum oamenii care au practicat împreună cu mine au realizat şi ei, fără nicio problemă, aceeaşi stare de echilibru perfect, de armonie, de naturală conexiune cu adevărul neîncarcerat în astralul fantezist al mentalului omenesc. Dincolo de orice delimitare, dincolo de orice separare intre corp si suflet. “Adevărata separare este cea dintre eros şi psihic, lucru care îi face nefericiţi pe toţi în toată lumea. Aceasta este alimentată şi de Noua Ordine Mondială, al cărei simbol este ochiul imprimat pe bancnota de 1 dolar.” spune unul dintre personajele din povestea împletită cu date ştiinţifice, cu reamintiri ale miturilor antice.

” Cele patru Elemente cuprind un al cincilea, FOCUL care nu arde, Viaţa eternă care poate schimba totul.

‒ Dacă au vorbit atâţia despre Elemente, fizica le-a redescoperit şi le-a dat un nume tehnic, Modelul Standard, atunci adevărata problemă este limbajul universal.

‒ Şi vrei să-ţi spun ceva, John? Nu este matematica…

‒ Este Muzica!”

Îmi amintesc de un alt domn şi întrebarea sa repetată, referitoare la ordinea elementelor în asemenea meditaţie. De ce foc, aer, apă, pământ , eter şi nu altfel?  În anumite situaţii, da, era şi altfel. Eterul, adică iubirea, permite această fuziune la rece, această fuzionare a tuturor celor ce există ca părţi sau unităţi de conştiinţă separate. Acest eter este IUBIREA! Ea este esenţa,  este chipul din oglinda în care, oricare înţelept ar fi privit , dar acelaşi lucru ar fi înţeles. Singurul adevăr confirmat de toate religiile, de toate filosofiile spirituale din toate timpurile.

Acest desen a fost facut in Evul Mediu si contine acelasi numar de particule cite recunoaste si modernul Model Standard al fizicii.

Acest desen a fost facut in Evul Mediu si contine acelasi numar de particule cite recunoaste si Model Standard al fizicii moderne.

Există un “etern” care mă urmăreşte din adolescenţă, un etern manifestat prin poezie, un etern al ideilor, un etern al muzicii, un etern al iubirii. Un imuabil creator şi spectator deopotrivă ce se dezvăluie pe sine prin iubire. Şi dacă am regăsit  şi ETERNUL în cartea Giulianei Conforto, atunci sunt sigură că această carte trebuia să ajungă la mine!

Nu este posibil să evoluăm parţial, trup-minte versus suflet, pentru că acestea sunt una, oricât am încerca să le separăm, să le-mpărţim, să le menţinem aşa, disparate, tocmai pentru că unitatea lor ar revela ADEVĂRUL!

Nu este posibilă nici împiedicarea evoluţiei omului pentru că acesta este un DAT NATURAL. Sau, mai exact, NU SE POATE ÎMPIEDICA TREZIREA OAMENILOR DIN ADORMIREA IMPUSĂ. ORICE S-AR ÎNCERCA! ACEST VIITOR EXISTĂ DEJA, ORICÂT NU NE VINE A CREDE.

Fiecare are ritmul său. Mai devreme, mai târziu, om sau doar spirit, va fi cu sigurantă martor la această minunată sărbătoare!

Revelatia-ban2

Universul Uman Infinit

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s