După Modulul 2

Când vom ajunge să gândim şi să simţim deopotrivă? Atunci când emisferele cerebrale ne vor funcţiona în armonie?

Când nu vom mai fi limitaţi de imprinturile arhetipurilor astrologice, de setările formelor şi-ale straturilor vibraţionale ale materiei prin care trebuie să treacă spiritul pentru a trăi experienţa terestră?

Când ne vom putea accesa potenţialul conţinut în miezul fiinţei ce suntem? Când creierul nostru va depăşi natura electrică a gândurilor? Când gândurile vor depăşi frecvenţa de 60 de Hz? Când vom fi capabili să recunoaştem iubirea ca singură sursă a păcii, treapta pe care trebuie să ne urcăm pentru a accesa mult dorita pace, bunătate şi bună înţelegere… Graţia de a fi Om?

Cam despre asta am vorbit la Modulul 2. Apoi am mers la film, la Hunger Games – Jocurile foamei, ultima parte,  o altă metaforă pentru lumea oamenilor, pentru acest război continuu al omului cu omul, al omului cu dumnezeu. Omul împins mereu să aleagă între iubire şi supravieţuirea materiei oricum ar fi, între iubire şi putere, uitând că adevărata putere izvorăşte chiar din această iubire, uitând că Viaţa continuă oricum.

Din mai bine de două ore de film am reţinut că diabolica minte se perpetuează atâta vreme cât se poate transfera. Pentru aceasta trebuie să găsească un mediu prielnic. Creatorii de jocuri sunt şi ei oameni care îmbătrânesc, care se îmbolnăvesc, care mor, care, însă, lasă moştenire modelul lor acelora care rezonează cu ei, inteligenţelor reci pe care iubirea nu le atinge cu căldura ei pentru că inima lor este dominată de minte, pentru că vor “să fie în control”, pentru că vor să stăpânească, vor să fie lideri. Pentru că singura lor bucurie este satisfacţia de-a fi învins, de-a fi obţinut ceea ce mintea a vrut. Şi cum această bucurie se consumă repede după momentele festive, vor trebui să înceapă un alt joc, o altă “creaţie” a suferinţei.

Când ne vom alege conducătorii după capacitatea de a ne iubi, de a le păsa de noi toţi, de a ne sluji cu adevărat, atunci ne vom fi împăcat fiecare cu dumnezeul în care credem. Până atunci, acest dumnezeu este exact aşa cum acţionăm, exact aşa cum gândim, este exact aşa cum suntem. Inteligent şi crud, fără de iubire, doar cu dorinţa puternică de a ne vedea sfărâmaţi sub propria noastră umanitate. Pentru că umanitatea încă este privită ca o slăbiciune. Pentru că umanitatea, calitatea de a fi uman, pare a fi o non sau sub inteligenţă. De-aceea  nu ne putem lua de mâini, pentru că nu dăm drumul armelor din palmele noastre tămăduitoare.

Dar roşul Iubirii, confundat uneori cu roşul furiei, roşul Vieţii ne-a însoţit din prima clipă a întâlnirii noastre din acest weekend şi, până la urmă, chiar şi în Hunger Games, Iubirea a învins. Mulţumesc, Paula!

IMG_20151130_085238

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words. Bookmark the permalink.

One Response to După Modulul 2

  1. Pingback: După Modulul 2 | blogul lui gyuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s