Solstiţiul şi cortina

Frumoasă fotografie, nu?…

solstitiu 22 dec2015 new england

Sursa fotografiei: http://epod.usra.edu/blog/2015/12/winter-solstice-from-lulworth-cove-england.html?utm_content=buffer4ba4c&utm_medium=social&utm_source=plus.google.com&utm_campaign=buffer

Solstiţiul ăsta a deschis porţile. Sau a dat la o parte cortina care separă lucrurile, pe care le ţine într-o ordine necesară în această lume duală. Întunericul şi lumina stau acum faţă-n faţă, în perioada dintre solstiţiul de iarnă şi primele zile ale lui ianuarie. Nu întâmplător în acest moment a venit pe Pământ Avatarul Iisus. În momentul când lumile astea două caută să-şi crească puterea, una în raport cu alta, când se poate schimba polaritatea sau dominatorul pentru următoarea perioadă de timp. Dacă ar fi să ne gândim că anul următor este un an de încheiere, un an în care orice alegere făcută acum, zilele acestea, se va materializa irevocabil, atunci fiecare dintre noi ar trebui să ne gândim foarte serios la adevărurile personale, la cât de armonios se-mpleteşte spiritul cu trupul în experientizarea vieţii acum, aici, pe Pământ. Ar trebui măcar să alegem conştient.

Întunericul s-a obişnuit să lupte, să atragă prin orice mijloace, care mai de care mai josnice, mai viclene energia sufletelor. Face orice pentru că ştie că nu e plăcut, ştie că nu s-ar duce nimeni de bună voie într-acolo. Lumina nu face nimic special. Doar stă acolo, în pace. Dacă nu face zgomot sau alte lucruri speciale pentru a atrage atenţia, dacă în discreţia ei se gândeşte la haosul ce s-ar isca dacă ar trâmbiţa şi ea la fel, asta nu înseamnă că n-o doare când vede ignoranţa, când vede incapacitatea oamenilor de-a recunoaşte adevărul, de-a urca dincolo de palierul sfărâmător al binelui şi răului.

Perioada asta, nu ştiu cum e privită de astrologi, dar este cu siguranţă o cumpănă, o intersecţie, un moment al alegerilor majore. Un timp când toate ispitele se vor ivi prin toate călcâiele vulnerabile. E mai uşor atunci când omul îşi recunoaşte călcâiul lui Ahile, nu doar tendonul sau mărul lui Adam. Dezarticularea oamenilor de la umeri la glezne, o încercare disperată de-a captura energia spiritului, de-a sparge matricea omului în căutarea puterii spiritului creator, în căutarea tainei creaţiei, în căutarea puterii absolute, la fel cum se sparg atomii în reactorul de particule, la fel cum acceleratorul de particule urmăreşte dobândirea acelei puteri speciale din “mintea lui Dumnezeu”, acea capacitate care dă naştere materiei fără să se folosească de materie, care comandă informaţiilor să se adune şi ele chiar asta fac.

În lumea asta duală, în domeniul acesta de frecvenţe-informaţii, poţi alege să devii conştient sau poţi alege să ignori şi să te bucuri de-ale vieţii valuri. Urci pe crestele binelui, ale plăcutului, cobori în abisul răului, al suferinţei, din nou urci… cât te ţine energia, cât te ţin bateriile cu care-ai venit.

Şi totuşi, omenirea există şi în alte dimensiuni, superioare dualităţii. Poate că nu într-un număr atât de mare, dar, după schimbări absolut necesare, după transformări ale corpului, şi mai ales ale gândirii, oamenii ajung să populeze şi alte lumi. Universul construit din gândurile oamenilor, din imaginile proiectate de minţile omeneşti este un spaţiu unde se întâlnesc şi poate chiar se unesc sferele mentale individuale, deşi ne este clar că nimeni nu visează şi nu proiectează independent de matricea colectivă, independent de substanţa existentă. Atâta vreme cât ne folosim de orice element al realităţii comune atunci când visăm-proiectăm, cât ne sprijinim pe ţesătura mentală generală şi colectivă înseamnă că antrenăm cel puţin sufletul colectiv. Sau conştiinţa colectivă. De-aceea fiecare gând pe care îl îndreptăm spre ceva sau cineva poate influenţa câmpul său în măsura în care există o compatibilitate între frecvenţele expediate şi cele ale receptorului. O compatibilitate de tip rezonanţă, armonică, disarmonică, nu contează, dar o deschidere necesară pentru a se manifesta un raport.

2016 poate să fie un an distrugător determinat astfel de însăşi aceste minţi umane, strălucite, de altfel. Nu ştiu dacă Nostradamus se referea la acceleratorul de particule, dacă se referea pur şi simplu la tot acest mega construct tehnologic, la această imensă capacitate de a dicta vieţii. Ştiinţele au ajuns pe culmi nebănuite, aşa cum prea puţini dintre noi suntem dispuşi să credem sau să cercetăm. Ne este mult mai confortabil să ne trăim bucăţica noastră de suferinţă sau de fericire şi să credem că toate se fac în voia unui dumnezeu căruia îi punem în cârcă toate responsabilităţile. Ce dacă ne-a arătat sau ne-a tras de mânecă dacă nu ne-a dat ce i-am cerut noi, ceea ce orgoliul nostru a dorit?

Dar tot mintea asta strălucită a omului secolului XXI poate să transforme toate aceste scenarii, la fel cum putem schimba funcţiile oricărei arme dacă ne dorim. O putem topi, o putem transforma în ceea ce ne este cu adevărat de folos. Un acoperiş, să spunem.  Dacă ne dorim cu adevărat!

În condiţiile în care nivelul spiritual al omenirii nu s-ar fi schimbat deloc, atunci, într-adevăr, toate prorocirile s-ar fi împlinit. Pentru că aceasta este condiţia pentru ca orice prevestire să se manifeste: să se păstreze datele iniţiale, datele contextului din care a fost accesată informaţia. Astfel,  în contextul neschimbării, neînălţării conştiinţei colective, a conştiinţei fiinţei omenirii, se pot întâmpla toate cele urâte, distructive, toate cele necesare pentru a proteja Taina. Dar omenirea s-a mai schimbat şi urmează să se mai schimbe. Ba aş putea spune că exact acestea sunt zilele şi nopţile propice unei schimbări mari. Cu cât mai mulţi oameni aleg iubirea şi pacea şi adevărul, cu cât mai mulţi oameni aleg să se privească unii pe alţii ca părţi sau expresii ale aceleiaşi esenţe, oferindu-şi unul altuia iertarea şi iubirea, privindu-se cu îngăduinţă nu cu gelozie sau cu ură, cu-atât se schimbă şi se şterg “literele” prorocirilor ori ale scenariilor negativiste, înlocuindu-se cu litere noi, izvorâte din inimile pline de iubire şi bunătate ale oamenilor prezentului. Pentru că şi bunătatea şi iubirea şi înţelegerea şi compasiunea sunt frecvenţe în câmpul magnetic al inimii, sunt prezente acolo, nu în altă parte. Dacă ne dorim să le descoperim, le vom descoperi. Dacă nu, nu.

Fie ca Hristul să lumineze mintea, să elibereze câmpul mental de orice programe ce lucrează împotriva Vieţii!

Fie ca Iubirea să transforme frica, să aducă pacea minţii şi împăcarea cu Dumnezeu cel Adevărat!

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Solstiţiul şi cortina

  1. Pingback: Solstiţiul şi cortina | blogul lui gyuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s