Puterea unui ideal

Adevăr-bunătate-frumuseţe-iubire. Dacă trăieşti aceste principii, devenite viaţă, viaţa ta, concretă, reală, atunci nu mai ai de ce căuta fericirea.

Fericirea nu poate fi cunoscută înainte de a trăi în adevăr cu totul. Pentru că fericirea utopică la care ne gândim de obicei, reprezentarea mentală pe care o avem în spatele acestui cuvânt, ne sugerează implicit că ar trebui să ne aflăm  dincolo de lumea aceasta pentru a o trăi. Ba chiar acolo, “în locul cu verdeaţă”, nici nu mai există altceva în afară de fericire. Acolo e fericirea eternă, acolo e pacea.

Pacea însă – cea pe care toate religiile, toţi marii avatari, toţi marii înţelepţi ai lumii au propovăduit-o – se poate găsi oriunde, şi aici, în lumea acţiunii şi reacţiunii, în lumea aparent mărginită de zidurile binelui şi răului de care ne izbim ca valurile, întorcându-ne umiliţi în marea din care ne-am pornit cu aplomb. Ne izbim când de unul, când de altul, avansând pe sinusoida unui program al vieţii de suferinţă pe care, de altfel, Iisus Hristos a venit să-l încheie.

Mai înainte de orice,  zidurile acestea se înalţă între oameni. Şi când oamenii nu le văd, când nu le recunosc, se lovesc în plin. Se lovesc unii de alţii, oamenii, aşa cum au fost învăţaţi sau programaţi s-o facă. Au uitat să se recunoască a fi la fel, au uitat să-şi recunoască esenţa comună, s-au împărţit în caste, categorii, rase, clase sociale, tabere şi au ţinut cu dinţii de marginile cutiei lor.

De fapt, este extrem de simplu să accesezi toate resursele de care ai nevoie pentru împlinirea unei dorinţe, a unui ideal care nu ar deranja prea mult restul ţesăturii universale, pentru că, da, şi aici există o limitare. Şi totuşi, când masa critică s-a apropiat de punctul de fierbere, să-i spunem aşa,  când schimbarea a devenit ireversibilă şi de neoprit, până şi limitările trebuie să se schimbe. Şi-atunci e musai să intervină dumnezeu sau eywa. 😉 Drumul spre rai trece prin iad.

Pacea inimii, nu doar a minţii, sau echidistanţa rezultată natural în urma procesului de descoperire, de revelare a iubirii necondiţionate în fiecare trup uman, este însăşi puterea sau energia necesare aducerii în manifestare, a împlinirii unui ideal. Echidistanţa conţine şi renunţarea implicită, renunţarea la dorinţa, ardoarea, patosul care înceţoşează mintea aptă să creeze. O subtilă diferenţă trebuie să se întrevadă între entuziasm şi ardoare sau tânjire sau dorinţă pătimaşă. Entuziasmul aduce puterea spiritului în acţiune. Patima consumă această putere.

Nu e suficient să-ţi imaginezi rezultatul dorit şi să menţii această imagine constant în mintea ta. Nu e suficient să simţi că iubeşti viaţa şi pe tine, şi astfel iubeşti tot ceea ce mai este “în afara” ta.  Nu e suficient să te rogi neîncetat. Dar este suficient să fii în pace şi să ştii negreşit că dumnezeu este acolo. Stai în tăcere şi în absolută credinţă, fără niciun dubiu, şi muntele va veni la tine sau se va muta acolo unde îi ceri să se mute. Acest dumnezeu nu aparţine niciunui om. Cu-atât mai mult vreunei organizaţii. Este absolut imparţial şi îşi hrăneşte şi susţine toate creaţiile sale. Pe toate.

La un moment dat, din acea linişte a păcii se naşte sunetul! Acela care va reprezenta însăşi existenţa ta, nu doar idealul, nu doar iubirea, nu doar dorinţa. Acel sunet eşti tu. Total, absolut.

Când oamenii se adună şi fiecare îşi cântă “sunetul său”, porţile “cerului” se deschid pentru că nu au cum să nu se deschidă. Este o parolă care deschide automat orice încuietoare. Scriam în urmă cu câţiva ani într-un articol  despre o asemenea acţiune globală, o adunare globală în care oamenii să nu gândească altceva decât pacea, să nu rostească altceva decât o silabă: LA. Indiferent de tonalitate, de timbru, un singur mesaj, exprimat pe miliarde de frecvenţe, ar fi suficient să schimbe realitatea. Avem nenumărate exemple de astfel de “miracole” manifestate prin rugăciunea comună, prin adunarea sufletelor şi a minţilor într-un singur ideal. Avem dovezi ştiinţifice la îndemână care să ne arate cum se poate reduce poluarea radioactivă în apele Pacificului (post cutremurul din 9 martie 2011) şi multe alte asemenea dovezi. Câmpul electromagnetic planetar se schimbă înainte de evenimente majore, naturale sau sociale. Se înregistrează modificări la fel cum se înregistrează şi în activitatea cerebrală. Puţin inainte de a se întâmpla un eveniment care va influenţa mult viaţa pe Pământ, toţi aceşti receptori, de la oameni şi până la pietre, ape subterane sau vulcani, arată clar modificări în funcţionarea lor. “Pre-simt” că ceva important va urma. Există date şi nenumărate studii cibernetice, ale sistemelor şi reţelelor neurale care dovedesc nu doar interconectarea şi relaţia continuă dintre toate cele ce există (viaţa), dar şi această posibilitate de a schimba.

Pierzându-ne energia în reacţii emoţionale care pornesc dintr-un instinct al protejării spaţiului în care avem de trăit (sau altfel spus un instinct patriotic), un instinct natural al supravieţuirii, nu mai avem cum să stăm liniştiţi şi puternici, să accesăm spaţiul ascuns în spatele ecranului accesibil mentalului colectiv. Acest spaţiu în care rulează toate programele legate de existenţa de aici, această invizibilă matrice a software-ului omenirii se poate accesa prin sunet şi lumină. Poate de-aceea, uneori, anumite sunete pe care le putem auzi, deci conştientiza, pot produce emoţii puternice care, la rândul lor, transformă întreg sistemul ce suntem.

connected2

Respiraţia conştientă –  a fi atent, conştient că respiri – trezeşte paliere superioare ale inteligenţei emoţionale şi intelectuale. Pune întregul sistem nervos şi pe cel endocrin într-o altă stare de funcţionare. Îi putem spune o stare superioară sau înălţată a conştienţei. Comanda “pacea minţii” va fi uşor îndeplinită de corpul-sistemul ce suntem din această stare superioară de conştienţă. Pentru că el, corpul, se supune oricăror comenzi care vin dintr-un palier superior lui. Pacea inimii va veni şi ea, destul de uşor atunci când ne-am despovărat de zidurile şi etichetele şi reprezentările mentale prin care ne definim existenţa. Iată că nu ne vom înălţa, ci ne vom coborî în inimă, pentru ca ulterior să atingem centrul creaţiei. Libertatea, atot-prezenţa, atot-conştienţa se vor revela de la sine.

Câţi români cred cu adevărat, fără niciun dubiu, fără absolut nicio îndoială, cu toată fiinţa lor că România poate deveni acel rai în care să domnească iubirea şi pacea şi înţelepciunea şi armonia şi bucuria şi fraternitatea şi respectul şi cinstea şi corectitudinea… în care să nu mai fie loc de lacăte sau puşti cu gloanţe de cauciuc sau chiar adevărate… de petarde şi bulgări sau pietre… Câţi pot susţine acest ideal şi pentru cât timp?… Nu “cum” ar putea să se întâmple asta ar trebui să ne preocupe, ci doar “cât timp” ne-am putea păstra acest ideal, cât timp am putea rămâne neatinşi de îndoială.

Se spune că îndoiala vine de la diavol. Acesta există pentru că îl menţinem în existenţă. Deşi a fost “înfrânt” de Iisus, chemat inapoi, deşi pentru  chiar această schimbare a blestemului trimis asupra omenirii a venit Iisus, pentru schimbarea tuturor tiparelor de neiubire, oamenii încă nu s-au trezit.

Am văzut o pancartă care mi-a plăcut foarte mult, una fotografiată în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie, care spunea cam aşa: “Dormeam… Dar m-am trezit!” Şi-uite-aşa se trezesc oamenii. Mai din furie, mai din revoltă, mai din suferinţă… pare că acesta este rolul răului, al urâtului, al strivirii…. până când Viaţa va ţâşni victorioasă, în marea sa Lumină, în simfonia sufletelor toate.

____7304303_orig

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s